52:3 Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Faţa Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
Mânia Domnului. Afirmaţia aceasta nu trebuie interpretată ca dovadă că rebeliunea lui Zedechia împotriva Babilonului era lucrarea unui Dumnezeu mâniat care dorea ca prin aceasta să aducă prăpădul asupra lui Iuda. Perfidia regelui iudeu venea din propria lui alegere.
Zedechia s-a răsculat. Vezi comentariul la 2Regi 24,20. Tânărul şi neexperimentatul Zedechia a trebuit să se confrunte cu probleme care ar fi copleşit pe mulţi cârmuitori de un caracter mai dârz şi cu mai multă îndârjire ca el. El a fost aşezat pe tron nu prin succesiune legală, ci de către o putere străină dominantă care ţinea în exil, împreună cu mulţi din conducătorii naţionali, pe regele îndreptăţit. El era înconjurat de naţiuni doritoare de a răzvrăti împotriva Babilonului şi de asemenea doritoare ca el să li se unească. Consiliile lui erau sfâşiate de cearta dintre partida pro-Babiloniană susţinută de Ieremia şi un naţionalism popular susţinut de profeţi mincinoşi. El era mereu hârţuit de fantomatica nădejde că Egiptul i-ar putea scăpa ţara de oprimarea Babiloniană.