51:59 Iată porunca, dată de prorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş.
Fiul lui Neria. Evident Seraia era un frate al lui Baruc, scribul şi ajutorul lui Ieremia (vezi cap. 32,12). Aşezând solia sa în mâinile lui Seraia, Ieremia o încredinţa fără îndoială unui prieten de încredere şi de aceleaşi păreri.
S-a dus… cu Zedechia. Având în vedere starea de nelinişte din Apus care ameninţa să se transforme într-o revoltă activă contra Babilonului, nu e iraţional a crede că Nebucadneţar convocase pe vasalul său în capitală pentru a-şi înnoi jurământul de credinţă (vezi PK 447).
O interpretare intrigantă, deşi lipsită cu totul de vreo dovadă, este că vizita la Babilon făcută de regele lui Iuda s-ar putea să fi fost cu scopul de a participa la dedicarea marelui chip al lui Nebucadneţar în câmpia Dura (vezi comentariul la Daniel 3,1). Totuşi, o astfel de sugestie trebuie să rămână numai în domeniul speculaţiei.
În al patrulea an. Şi anume 594-593 î.Hr. Profeţia aceasta a fost dată în anul controversei lui Ieremia cu profetul mincinos Hanania (vezi cap. 28). Cel mai mare cămăraş. Sau ,,Principe liniştit”. Ebr. śar menuchah, ,,principe al locului de
odihnă”, poate desemnând pe şeful serviciului încartiruirii, slujbaşul însărcinat cu aranjarea încartiruirii împăratului în călătoria lui. O altă sugestie, bazată pe ideea că menuchah uneori denotă opusul războiului (1Regi 8,56; 1Cronici 22,9), este că Seraia s-ar putea să fi fost un conducător al partidei pentru pace din Iuda, şi astfel, într-un sens favorabil Babilonienilor.