50:1 Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării Haldeilor, prin prorocul Ieremia:
Cuvântul rostit de Domnul. Vezi comentariul la cap. 46,1. Multe din expresiile cap. 50, 51 care descriu pustiirea Babilonului literal apar din nou în Apocalips 16-19 în descrierea făcută de Ioan căderii Babilonului mistic (vezi comentariul la Isaia 47,1). Un studiu atent al acestor expresii în cadrul lor istoric se poate dovedi un ajutor în clarificarea sensului aceloraşi expresii în cadrul lor în cartea Apocalipsului. Notaţi următoarele:
Vezi tabelul urmator Vezi şi comentariul la Isaia 13,14; 47,1; Ieremia 25,12; comp. Ezechiel 26,13./IND
Babilon. Prorocia lui Ieremia împotriva Babilonului este cea mai lungă (cap. 50,1-51,58) din rostirile lui împotriva naţiunilor străine, care înconjurau Israelul. Babilonul era pe vremea aceea puterea dominantă în Răsăritul Apropiat, şi era adversarul principal al poporului lui Iuda. Celelalte naţiuni molestaseră din când în când pe Iuda, dar Babilonul l-a biruit şi l-a nimicit. Profeţia aceasta evident urmează să fi datată în anul al patrulea al lui Zedechia (vezi cap. 59,59.60), 594-593 î.Hr., din toamnă în toamnă.
Unii s-au mirat că Ieremia, a cărui politică era o continuă îndemnare la cooperarea cu Babilonul (cap. 27,12-18), ar putea să prezinte într-un timp atât de crucial ca acesta o exprimare atât de puternică tocmai contra acelei ţări. Răspunsul pare să se găsească în faptul, că această profeţie nu fusese dată pentru folosul iudeilor din Ierusalim, cărora Ieremia le adresase soliile sale de credincioşie faţă de Babilon, ci era mai degrabă intenţionată pentru israeliţii care erau exilaţi în Babilon (vezi cap. 50,4-8.17-20; 51,60-64). Dacă solia ajungea la Babilonieni ea era pentru ei o avertizare că Iehova urma încă să aducă judecată şi nimicire asupra lor pentru faptul că ei nu conlucraseră deplin cu planul Cerului. Pentru exilaţii iudei ea era o asigurare că Dumnezeu nu uitase soarta lor, şi că urma să vină şi o zi de refacere pentru ei.
50:2 Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi înălţaţi un steag! Vestiţi, n-ascundeţi nimic! Spuneţi: Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiţi de ruşine, idolii lui sunt sfărâmaţi!
Bel… Merodac. Babilonianul belu, ,,domn” (înrudit cu ebr. ba‘al), un titlu al dumnezeului principal al Babilonului, Marduk (,,Merodac” din acest verset). Ieremia de repetate ori prezentase pedeapsa adusă asupra naţiunilor învecinate ca fiind o pedeapsă asupra dumnezeilor lor falşi (vezi cap. 46,25; 48,7.13.46; vezi comentariul la cap. 49,1).
Mitologia Babiloniană cu privire la Marduk seamănă în unele privinţe cu naraţiunea biblică. Istorisirea Babiloniană a creaţiunii, Enuma elish, povesteşte că înainte de crearea lumii a fost un mare război în cer, în care Marduk, împăratul dumnezeilor, a biruit şi a omorât pe Ti’âmat, zeiţa mamă primară a haosului de apă. Apoi a făcut cerul şi pământul din trupul ei, şi apoi a creat pe om, ca să servească zeii, făcându-l din sângele unei alte divinităţi. În vederea acestor asemănări desfigurate ale luptei lui Iehova cu Lucifer, cu privire la crearea omului, profeţia lui Ieremia că ,,Merodac este zdrobit” ajunge să fie de o deosebită importanţă.
50:3 Căci împotriva lui se suie un neam de la miazănoapte, care-i va preface ţara într-o pustie, şi nu va mai fi locuită: atât oamenii cât şi dobitoacele fug şi se duc.
Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14. În 539 î.Hr., perşii şi mezii au biruit Babilonul. Media se află la miazănoapte de Babilonia.
50:4 În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
50:5 Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!
Un legământ veşnic. Era scopul lui Dumnezeu ca disciplina aplicată exilaţilor să ducă la o adevărată pocăinţă şi ca rămăşiţa lui Israel, la înapoiere, să împlinească destinul pe care Dumnezeul îl plănuise pentru descendenţii lui Avraam (vezi p. 29, 30).
50:6 Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi staulul.
Păstorii. Atât conducătorii religioşi, cât şi cei religioşi ai lui Israel a făcut pe Israel, să se abată din calea cea dreaptă. Când conducătorii religioşi ai naţiunii şi-au pierdut puterea spirituală, cârmuitorii au alunecat repede în jos din punct de vedere moral.
De pe munţi pe dealuri. Se poate, ca profetul să fi avut aici în minte faptul că cultul idolatru era adesea practicat pe vârful dealurilor. În orice caz, simbolul descrie starea abandonată a lui Israel din punct de vedere spiritual, rătăcind fără un păstor prin munţi, fără odihnă, şi totuşi neamintindu-şi de adevăratul lor staul. Augustin de Hippo se referea la starea inimii omului în felul următor: ,,Tu ne-ai plămădit pentru Tine, şi inima noastră este fără odihnă până găseşte odihnă în Tine” (Confesiuni, I.1).
50:7 Toţi cei ce-i găseau îi mâncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: Noi nu suntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.
Locaşul neprihănirii. Aceasta este o expresie bogată şi impresionantă aşa cum este folosită aici cu privire la Iehova. Termenul ,,locaş”, ebr. naweh, continuă tema pastorală din v.6. Naweh este folosit în altă parte ca locul unde locuiesc păstorii (cap. 33,12) şi turmele lor (cap. 23,3; 49,20). Dumnezeu este declarat ca fiind nu doar adevăratul sălaş al Israelului pierdut, ci şi izvorul dreptăţii.
50:8 Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara Haldeilor, şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmei!
Fugiţi. Cu privire la tabloul cu poporul lui Dumnezeu fugind din Babilonul spiritual, vezi comentariul la Apocalips 18,4. Ţapi. Tabloul oferit este cel al ţapilor, care sunt întotdeauna în frunte pentru a conduce turma.
50:9 Căci iată că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara de la miazănoapte; se vor înşirui în şiruri de bătaie împotriva lui, şi vor pune stăpânire pe el; săgeţile lui sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale.
O mulţime de neamuri mari. Sau ,,O adunare de neamuri mari”. Naţiunile acestea sunt enumerate în cap. 51,27.28.
50:10 Astfel va fi dată pradă jafului, Haldea, şi toţi cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
50:11 Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi înveselit, când Mi-aţi jefuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă, nechezaţi ca nişte armăsari focoşi!
Verset ce nu a fost comentat.
50:12 Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v-a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat şi fără apă!
Coada. Babilonul se fălea că are conducerea lumii. Într-un timp, când naţiunea urca la cel mai înalt vârf al puterii sale (vezi comentariul la v. 1), Ieremia, în ironie muşcătoare o numeşte profetic ,,coada neamurilor”. Compară profeţia lui Balaam cu privire la Amalec (Numeri 24,20).
Pustiu. Prin previziune profetică, Ieremia priveşte peste secole şi vede rezultatul unei succesiuni de catastrofe care urma să facă din Babilonul ,,un pustiu, un pământ uscat, şi fără apă”. Solul Babiloniei era extrem de fertil. Când era irigată, ţara dădea recolte abundente, dar când era lăsată fără apă, repede ajungea un vast pustiu. Din timpurile cele mai vechi prosperitatea Mesopotamiei centrale şi sudice depindea de existenţa unei cârmuiri puternice, care putea să menţină reţeaua canalelor de irigaţie. Perioadele de anarhie erau perioade de pustiire. Aşa cum profetul prezice dezastrul politic, el vede şi ţara devenind un pustiu.
Pustiirea prezisă a venit, deşi nu imediat după căderea Babilonului. Sub perşi, ţara Babiloniei a continuat să fie extrem de productivă. Herodot (i. 193), scriind în timpul perioadei aceleia, declara: ,,Deoarece teritoriul Babilonean, ca şi Egiptul e întretăiat de canale… El e atât de roditor în producerea de grâu, încât are recoltă de două ori însutită, iar când produce cel mai bine, este de trei ori însutită. Frunzele de grâu şi de orz cresc acolo până la patru degete întregi în lăţime, şi, cu toate că ştiu până la ce înălţime cresc acolo meiul şi susanul, nu o voi menţiona, deoarece sunt deplin sigur că pentru aceia care nu au fost niciodată în ţara Babiloniană, ceea ce s-a spus cu privire la producţiile ei va apărea pentru mulţi de necrezut… Ei au palmieri, care cresc pretutindeni pe întreaga câmpie.” (Henry Cary, trad.)
O situaţie asemănătoare a domnit în vremurile romane; Pliniu (Natural History, xviii. 17), în sec. I d.Hr., afirmă că erau două recolte pe an în Babilonia. Mesopotamia a continuat să înflorească sub cârmuirea musulmană până la 1258, când mongolii, sub nepotul lui Gingis Han, au invadat Asia Apuseană. Ca parte a distrugerii lor, ei au demolat sistemul de irigaţie. De atunci, câmpiile centrale şi sudice ale Mesopotamiei au fost în mare parte pustii.
50:13 Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi cei ce vor trece pe lângă Babilon, se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.
Nu va mai fi locuită. Întrucât v. 12 pare să se aplice ţării ca un tot, versetul aceasta se referă în special la oraş. Babilonul nu a fost distrus de Cir, şi declinul lui a venit prin stadii lente (vezi comentariul la Isaia 13,19). Timp de multe secole, cea mai impunătoare din rămăşiţele vechiului Babilon, marea movilă care conţine fortăreaţa-palatul imperial şi învecinata Poarta a lui Iştar era o masă de cărămizi sfărâmicioase. Nimeni nu poate privi la această scenă de ziduri sfărâmate şi de pustiire generală fără de a-şi da seama cât de deplin au fost împlinite prezicerile lui Ieremia.
50:14 Înşiruiţi-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toţi, arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
50:15 Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mâinile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el!
Întinde mâinile. Adică, se predă.
50:16 Nimiciţi cu desăvârşire din Babilon pe cel ce seamănă, şi pe cel ce mânuieşte secera la vremea secerişului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui.
Verset ce nu a fost comentat.
50:17 Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
Asiria. O referire la distrugerea regatului de miază-noapte a lui Israel de către împăratul asirian, Salmanasar V, în 723-722 î.Hr. (2Regi 18,9-12).
50:18 De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
Cum am pedepsit. Ninive, capitala Asiriei a fost distrusă de către Babilonieni şi mezi în 612 î.Hr. La mai puţin de zece ani după aceea rămăşiţele împăratului au dispărut, şi curând asirienii ca naţiune au fost pierduţi din punctul de vedere al istoriei. Căderea lor e descrisă impresionant în profeţia lui Naum. Împărăţia Babilonului urma ca în curând să-şi piardă independenţa ajungând în mâinile perşilor (539 î.Hr.), şi în timpul domniei lui Xerxes ea a încetat chiar de a fi un regat subordonat şi a fost contopit cu Asiria ca o provincie. Cetatea Babilon a fost în mare parte distrusă cu toate că a continuat să mai existe un timp după aceea (vezi comentariul la Isaia 13,19).
50:19 Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad.
Carmel. Zonele amintite aici sugerează că Dumnezeu plănuia să restaureze limitele originale ale lui Israel. Carmel este literal, ,,ţara grădină”. Basan, Efraim şi Galaad erau vestite pentru rodnicia, pădurile şi cirezile lor de vite (vezi Deuteronom 32,14; Judecători 8,2; Isaia 35,2; Osea 9,13; Mica 7,14; Zaharia 11,2). Făgăduinţele acestea erau condiţionate de ascultare (vezi PK 704).
50:20 În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa.
Nu va mai fi. Iertarea de păcat făgăduită aici ar fi urmat unei sincere pocăinţe şi unei adevărate redeşteptări spirituale. Păcatele care caracterizaseră pe Israel înainte de exil nu mai trebuiau să fie repetate. Israel n-a izbutit să împlinească scopul divin.
Pe care o voi lăsa. Literal, ,,pe care o voi face să rămână”. Textul aceste este o asigurare de iertare pentru rămăşiţa poporului lui Dumnezeu; RSV zice: ,,căci voi ierta pe aceea, pe care îi voi lăsa ca o rămăşiţă”. Iudeilor care fuseseră lăsaţi la sfârşitul captivităţii, li se dădea aici făgăduinţa că, dacă erau oameni ai pocăinţei, Dumnezeu nu avea să le mai ţină în socoteală împotriva lor faptele rele ale istoriei lor trecute.
50:21 Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, şi pedepseşte-i! Urmăreşte, măcelăreşte, nimiceşte-i! zice Domnul şi împlineşte în totul poruncile Mele!
De două ori răzvrătită. Sau ,,Merathaim”. O formă duală ebraică, probabil derivată de la ebraicul marah, ,,a fi răzvrătit”, şi astfel însemnând ,,îndoită răzvrătire”. Numele ar putea fi folosit pentru a accentua gravitatea rebeliunii Babilonienilor contra lui Iehova. Babilonienii avuseseră mare prilej de a cunoaşte şi de a servi pe adevăratul Dumnezeu prin mărturia captivilor iudei din mijlocul lor. Folosirea acestui nume pentru Babilon ar putea fi şi un joc de cuvinte. Marrâtim era numele Babilonean pentru o lagună în Babilonia de sud la capătul Golfului Persan.
Împotriva locuitorilor ei şi pedepseşte-i. Literal, ,,cercetare”, aici fără îndoială în sensul de pedeapsă (vezi comentariul la cap. 46,21). Ca şi Merathaim, el pare să fie un joc de cuvinte cu un termen Babilonian, probabil în cazul acesta cu Puqudu, numele unui trib aramaic din sud-estul Babiloniei. Oamenii aceştia sunt menţionaţi în Ezechiel 23,23 ca fiind în oştirea Babiloneană.
50:22 Strigăte de război răsună în ţară, şi prăpădul este mare.
Verset ce nu a fost comentat.
50:23 Cum s-a rupt şi s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!
Ciocanul. O putere care cândva zdrobise alte naţiuni, este ea însăşi acum sfărâmată (vezi Isaia 14,4-6).
50:24 Ţi-am întins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului.
Fără să te aştepţi. Babilonul a fost luat prin surprindere de către perşi (vezi comentariul la Daniel 5,30.31).
50:25 Domnul Şi-a deschis casa de arme, şi a scos din ea armele mâniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, în ţara Haldeilor.
Domnului, Dumnezeului oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.
50:26 Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grânarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi, şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămână din el!
Verset ce nu a fost comentat.
50:27 Ucideţi-i toţi taurii şi junghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!
Taurii. Posibil o referire la războinicii sau principii Babilonului (vezi Psalmi 22,12; 68,30; Isaia 34,7).
50:28 Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!
Strigătele. Sau ,,Glasul”. Iudeii aceia care fuseseră martori oculari ai invadării şi căderii Babiloniei puteau să dea o mărturie impresionantă în Ierusalim cu privire la mărimea pedepsei naţiunii care distrusese Templul.
50:29 Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s-a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel!
Nimeni să nu scape. Tabloul este al unui asediu tipic al unei cetăţi din vechime. În felul acesta Babilonienii doborâseră întăriturile naţiunilor învecinate lor. Aceeaşi tactică e întrebuinţată acum împotriva lor.
50:30 De aceea, tinerii lui vor cădea pe uliţe, şi toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul.
Tinerii lui. Compară cu cap. 49,26, unde aceeaşi prezicere este făcută cu privire la cetatea Damasc.
50:31 Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
Verset ce nu a fost comentat.
50:32 Îngâmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.
Verset ce nu a fost comentat.
50:33 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sunt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul.
Verset ce nu a fost comentat.
50:34 Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării, şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.
Răzbunătorul. Sau ,,Răscumpărătorul”. Ebr. go’el. cuvântul acesta apare de peste 40 de ori în Vechiul Testament, deşi Ieremia îl foloseşte numai aici. E diferit tradus în KJV, ca ,,răscumpărător”, ,,rudă”, ,,răzbunător”, ,,pedepsitorul”. Acesta este termenul aplicat la ruda apropiată a cărei datorie era să răzbune o ucidere (vezi Numeri 35,19), şi să răscumpere terenul vândut de un om sărac (vezi Levitic 25,23-25; comp. Rut 3,9; vezi comentariul la Rut 2,20). Domnul este prezentat aici ca ruda lui Israel, care va şi pedepsi pe persecutorii lui şi îl va repune în îndreptăţita lui moştenire.
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3. Le va apăra pricina. Expresia ebraică e foarte poetică, zicând literal ,,apărând va apăra apărarea lor”.
50:35 Sabia împotriva Haldeilor! zice Domnul, împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor şi înţelepţilor lui!
Sabia. Versetele 35-38 sunt o unitate poetică, aşa cum e arătat de repetarea expresiei ,,sabia împotriva”. În ebraica consonantică expresia tradusă ,,seceta peste” (v. 38) este identică cu aceea tradusă ca ,,sabia împotriva”. Siriaca oferă peste tot aceeaşi traducere.
Înţelepţii. Babilonul era vestit pentru înţelepţii lui, de care domnitorii depindeau pentru călăuzire (vezi Daniel 2,2.12; 5,15).
50:36 Sabia împotriva prorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniţi!
Prorocii minciunii. Ebr. baddim, ,,vorbitori seci”. Referirea a probabil la aşa numiţii înţelepţi ai Babilonului (vezi Isaia 44,25).
50:37 Sabia împotriva cailor şi carelor lui, împotriva oamenilor de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite!
Oameni de tot felul. Probabil o referire la trupele străine din oştirea Babiloniană.
Vistierii. Babilonienii jefuiseră vistieriile lui Iuda (vezi Ieremia 52,17-23; Daniel 1,2).
50:38 Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli, şi au înnebunit cu idolii lor.
Ape. Prosperitatea Babiloniei depindea de cele două mari râuri ale ei, Tigrul şi Eufratul (vezi comentariul la v. 12, 35).
Au înnebunit cu idolii. Sau, ,,cu lucrurile oribile pe care le fac ca nişte nebuni”. Profetul probabil are în minte orgiile săvârşite în prezenţa unor idoli groteşti şi adesea obsceni.
50:39 De aceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit.
Fiarele pustiei. Expresia ,,fiarele pustiei împreună cu fiarele insulelor” este traducerea ebraicului siyyim ’eth-’iyyim Sunetul acestui pasaj, când e citit în ebraică, sugerează ţipetele pătrunzătoare ale animalelor sălbatice când umblă încoace şi încolo printre ruinele Babilonului pentru pradă. Siyyim( este folosit de învăţaţi în diverse moduri, derivând de la o rădăcină ebraică care înseamnă ,,uscăciune”, în acest caz indicând un animal de deşert, sau de la o altă rădăcină care înseamnă ,,a striga”, sugerând un animal care latră. ’Iyyim, adoptat de traducătorii KJV a fi o formă a lui ’i, ,,insulă” este considerat de autori recenţi a proveni de la rădăcina ,,a striga”, cu fererire la şacali.
Struţul. Ebr. benoth ya‘anah, probabil literal ,,fiicele pustiului”, sau ,,fiicele pământului tare, pietros”. Termenul denotă struţii (vezi comentariul la Levitic 11,16). Nu va mai fi locuit. Vezi comentariul la v. 13.
50:40 Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo.
Verset ce nu a fost comentat.
50:41 Iată, vine un popor de la miazănoapte, şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică de la marginile pământului.
Miază-noapte. Vezi comentariul la cap. 1,14; 50,3.
Marginile pământului. Sau, ,,cele mai depărtate părţi ale pământului” (vezi cap. 51,27.28). Când mezii şi perşii au doborât Babilonul în 539 î.Hr., imperiul lor, în întinderile lui nordice şi estice, se extindea dincolo de limitele oricărei alte puteri mondiale anterioare. Imperiul Persan, aşa cum s-a constituit el în cele din urmă, se întindea de la hotarul Indiei în Răsărit până la Tracia şi Egipt în Apus, la sud în Arabia şi la nord până la actualul Turkestan şi Caucaz. Acesta era cu mult cel mai mare imperiu pe care îl cunoscuse lumea până atunci.
50:42 Poartă arc şi suliţă, sunt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; sunt călare pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului!
Verset ce nu a fost comentat.
50:43 Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc, şi îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naşte
Mâinile i se slăbesc. Vezi Daniel 5,6, unde este descrisă purtarea lui Belşazar în timpul căderii Babilonului. Nabonid, cu care Belşazar împărţea domnia, pare la fel să nu fi prezentat o puternică rezistenţă invadatorilor. Istoricul Babilonian Berosus afirmă că Nabonid a înaintat împotriva perşilor, dar a fost înfrânt în luptă, apoi a fugit şi mai târziu s-a predat fără a încerca să se apere (vezi Josephus, Against Apion, i. 20). Aşa numita Cronică a lui Nabonid, documentul cuneiform care constituie o sursă primară cu privire la căderea Babilonului în mâinile perşilor, reflectă acelaşi tablou de dezorganizare, apărând parţial poziţia lui Nabonid. Ea declară: ,,În luna Tashritu, când Cir a atacat oştirea Akkadului la Opis pe Tigru, locuitorii Akkadului s-au răzvrătit, dar el (Nabonid) a masacrat pe locuitorii zăpăciţi. În ziua a XIV-a, Sipar a fost luat fără de luptă. Nabonid a fugit. În ziua a XVI-a, Gobryas (Ugbaru), guvernatorul din Gutium şi oştirea lui Cir au intrat în Babilon fără de luptă. Mai apoi Nabonid a fost arestat în Babilon, când s-a reîntors (acolo).” (Ancient Near Eastern Texts, J. B. Pritchard, ed., p. 306.)
50:44 Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu, de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo, şi voi pune peste ei pe acela, pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?
Iată. Versetele 44-46 sunt aproape identice cu cap. 49,19-21, unde cuvintele sunt aplicate la Edom (vezi comentariul de acolo).
Comentariile lui Ellen G. White
20 COL 205; GC 485
23-25 PK 532
25 PP 509
33,34 PK 532
50:45 De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului, şi planurile pe care le-a făcut El împotriva ţării Haldeilor! Cu adevărat, îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa.
Verset ce nu a fost comentat.
50:46 De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul, şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.
Verset ce nu a fost comentat.