50:20 În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa.
Nu va mai fi. Iertarea de păcat făgăduită aici ar fi urmat unei sincere pocăinţe şi unei adevărate redeşteptări spirituale. Păcatele care caracterizaseră pe Israel înainte de exil nu mai trebuiau să fie repetate. Israel n-a izbutit să împlinească scopul divin.
Pe care o voi lăsa. Literal, ,,pe care o voi face să rămână”. Textul aceste este o asigurare de iertare pentru rămăşiţa poporului lui Dumnezeu; RSV zice: ,,căci voi ierta pe aceea, pe care îi voi lăsa ca o rămăşiţă”. Iudeilor care fuseseră lăsaţi la sfârşitul captivităţii, li se dădea aici făgăduinţa că, dacă erau oameni ai pocăinţei, Dumnezeu nu avea să le mai ţină în socoteală împotriva lor faptele rele ale istoriei lor trecute.