50:1 Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării Haldeilor, prin prorocul Ieremia:
Cuvântul rostit de Domnul. Vezi comentariul la cap. 46,1. Multe din expresiile cap. 50, 51 care descriu pustiirea Babilonului literal apar din nou în Apocalips 16-19 în descrierea făcută de Ioan căderii Babilonului mistic (vezi comentariul la Isaia 47,1). Un studiu atent al acestor expresii în cadrul lor istoric se poate dovedi un ajutor în clarificarea sensului aceloraşi expresii în cadrul lor în cartea Apocalipsului. Notaţi următoarele:
Vezi tabelul urmator Vezi şi comentariul la Isaia 13,14; 47,1; Ieremia 25,12; comp. Ezechiel 26,13./IND
Babilon. Prorocia lui Ieremia împotriva Babilonului este cea mai lungă (cap. 50,1-51,58) din rostirile lui împotriva naţiunilor străine, care înconjurau Israelul. Babilonul era pe vremea aceea puterea dominantă în Răsăritul Apropiat, şi era adversarul principal al poporului lui Iuda. Celelalte naţiuni molestaseră din când în când pe Iuda, dar Babilonul l-a biruit şi l-a nimicit. Profeţia aceasta evident urmează să fi datată în anul al patrulea al lui Zedechia (vezi cap. 59,59.60), 594-593 î.Hr., din toamnă în toamnă.
Unii s-au mirat că Ieremia, a cărui politică era o continuă îndemnare la cooperarea cu Babilonul (cap. 27,12-18), ar putea să prezinte într-un timp atât de crucial ca acesta o exprimare atât de puternică tocmai contra acelei ţări. Răspunsul pare să se găsească în faptul, că această profeţie nu fusese dată pentru folosul iudeilor din Ierusalim, cărora Ieremia le adresase soliile sale de credincioşie faţă de Babilon, ci era mai degrabă intenţionată pentru israeliţii care erau exilaţi în Babilon (vezi cap. 50,4-8.17-20; 51,60-64). Dacă solia ajungea la Babilonieni ea era pentru ei o avertizare că Iehova urma încă să aducă judecată şi nimicire asupra lor pentru faptul că ei nu conlucraseră deplin cu planul Cerului. Pentru exilaţii iudei ea era o asigurare că Dumnezeu nu uitase soarta lor, şi că urma să vină şi o zi de refacere pentru ei.