50:12 Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v-a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat şi fără apă!
Coada. Babilonul se fălea că are conducerea lumii. Într-un timp, când naţiunea urca la cel mai înalt vârf al puterii sale (vezi comentariul la v. 1), Ieremia, în ironie muşcătoare o numeşte profetic ,,coada neamurilor”. Compară profeţia lui Balaam cu privire la Amalec (Numeri 24,20).
Pustiu. Prin previziune profetică, Ieremia priveşte peste secole şi vede rezultatul unei succesiuni de catastrofe care urma să facă din Babilonul ,,un pustiu, un pământ uscat, şi fără apă”. Solul Babiloniei era extrem de fertil. Când era irigată, ţara dădea recolte abundente, dar când era lăsată fără apă, repede ajungea un vast pustiu. Din timpurile cele mai vechi prosperitatea Mesopotamiei centrale şi sudice depindea de existenţa unei cârmuiri puternice, care putea să menţină reţeaua canalelor de irigaţie. Perioadele de anarhie erau perioade de pustiire. Aşa cum profetul prezice dezastrul politic, el vede şi ţara devenind un pustiu.
Pustiirea prezisă a venit, deşi nu imediat după căderea Babilonului. Sub perşi, ţara Babiloniei a continuat să fie extrem de productivă. Herodot (i. 193), scriind în timpul perioadei aceleia, declara: ,,Deoarece teritoriul Babilonean, ca şi Egiptul e întretăiat de canale… El e atât de roditor în producerea de grâu, încât are recoltă de două ori însutită, iar când produce cel mai bine, este de trei ori însutită. Frunzele de grâu şi de orz cresc acolo până la patru degete întregi în lăţime, şi, cu toate că ştiu până la ce înălţime cresc acolo meiul şi susanul, nu o voi menţiona, deoarece sunt deplin sigur că pentru aceia care nu au fost niciodată în ţara Babiloniană, ceea ce s-a spus cu privire la producţiile ei va apărea pentru mulţi de necrezut… Ei au palmieri, care cresc pretutindeni pe întreaga câmpie.” (Henry Cary, trad.)
O situaţie asemănătoare a domnit în vremurile romane; Pliniu (Natural History, xviii. 17), în sec. I d.Hr., afirmă că erau două recolte pe an în Babilonia. Mesopotamia a continuat să înflorească sub cârmuirea musulmană până la 1258, când mongolii, sub nepotul lui Gingis Han, au invadat Asia Apuseană. Ca parte a distrugerii lor, ei au demolat sistemul de irigaţie. De atunci, câmpiile centrale şi sudice ale Mesopotamiei au fost în mare parte pustii.