5:24 şi nu zic în inima lor: Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.
NU ZIC. Nici cutremurătoarea grandoare a puterii lui Dumnezeu, aşa cum este ea desfăşurată în mare, nici bunătatea atrăgătoarea lucrărilor Sale, dezvăluită în binecuvântarea ploii, nu mişca pe Iuda spre o temere evlavioasă şi un respect sfânt.
DĂ PLOAIE. Natura nu are o putere în ea însăşi care să acţioneze aparte de Creator (vezi 8T 259). Legile ei nu sunt auto-active. Neîncetat Dumnezeu este la lucru în natură prin ele. Ploaia este un dar din partea Marelui Binefăcător al omenirii (vezi Levitic 26,4).
PLOAIE TIMPURIE. Această ploaie cădea toamna târziu. Ea reînviora pământul ars şi însetat şi făcea să încolţească sămânţa de curând semănată (vezi Vol. II, p. 108, 110).
TÂRZIE. Ploaia aceasta, atât de necesară pentru maturizarea cerealelor, cădea primăvara, în martie sau la începutul lui aprilie, înainte de anotimpul secerişului (vezi Deuteronom 11,14; vezi Ioel 2,23). Rodnicia anului era strâns legată de regularitatea anotimpurilor de ploaie.
SĂPTĂMÂNILE PENTRU SECERIŞ. Se poate să fie o referire la cele şapte săptămâni dintre Paşte şi ziua Cincizecimii (vezi Exod 23,16; 34,22; Numeri 28,26; Deuteronom 16,9.10). În general ploua puţin în timpul acestor săptămâni, şi recoltarea cerealelor se putea face fără întrerupere (vezi Geneza 8,22). Neobişnuita sosire a ploii în timpul seceratului grâului în zilele lui Samuel a adus spaimă în inima israeliţilor (1Samuel 12,17.19). Cele trei sărbători principale ale Israelului coincideau cu cele trei vremi de seceriş, Paştele la vremea secerişului orzului, ziua Cincizecimii sau sărbătoarea săptămânilor, la seceratul grâului, şi sărbătoarea corturilor la sfârşitul recoltării fructelor.