49:34 Cuvântul Domnului, care a fost spus prorocului Ieremia, asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
Elam. Aceasta era ţara care ocupa podişurile de la răsărit de Babilonia, o regiune aflată acum în părţile apusene ale Iranului modern. Elamul şi-a pierdut independenţa ajungând sub asirieni pe vremea lui Asurbanipal (669 – c. 627 î.Hr.), şi mai apoi a fost înghiţit în Imperiul Babilonian renăscut pe vremea lui Nebucadneţar.
La începutul domniei. Profeţia aceasta a fost dată la scurt timp după deportarea iudeilor la Babilon în 597 î.Hr., când Nebucadneţar a luat pe Ioiachin, familia regală şi mulţi ostaşi şi meşteşugari în exil. După aceea împăratul Babilonian a pus pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin pe tron. O profeţie cu privire la Elam a fost deosebit de semnificativă, într-un timp când mulţi erau exilaţi în Babilon, şi astfel într-un mult mai strâns contact cu elamiţii decât oricând mai înainte.
Profeţia aceasta a fost dată într-un timp crucial din viaţa personală a lui Ieremia. Ea e contemporană cu solia sa contra ambasadorilor străini trimişi la Zedechia (vezi cap. 27; vezi comentariul la cap. 27,3).
Sunt insuficiente informaţii pentru a urmări din punct de vedere strict istoric împlinirea tuturor amănuntelor acestor preziceri. Ca şi cu Edomul (vezi comentariul la Obadia 15, 17), anumite lucruri erau probabil legate de slava viitoare a lui Israel, şi deci, din perspectiva aceasta, condiţionale.