49:19 Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?
Se suie. Sau ,,va veni”. Versetele 19-21 sunt virtual identice cu cap. 50,44-46, unde aceleaşi cuvinte sunt aplicate Babilonului.
Malurile îngâmfate ale Iordanului. Sau ,,Umflarea Iordanului”. Ebr. ge’on hayyarden, ,,maiestatea Iordanului” (tradus ,,mândria Iordanului” în Zaharia 11,3). Unii cred că Ieremia se referă la apele Iordanului care se umflă pe timpul revărsării. Totuşi, întrucât expresia pare să denote o vizuină sau ascunzătoare de lei, pare mai rezonabil de a înţelege că această expresie se aplică la desişul de sălcii, tamarisci şi de trestii care tivesc malurile râului (vezi comentariul la Ieremia 12,5).
Cine este ca mine? Înţelesul exact al ultimei părţi a versetului 19 nu este clar. Pare că aici Dumnezeu se prezintă pe Sine în postura de supraveghetor al lucrurilor care se întâmplă Edomului. Lucrul acesta în sine ar trebui să fie o mângâiere şi pentru aceia care sunt pedepsiţi, deoarece ei pot şti că, oricât de haotice aparent ar deveni împrejurările lor, o mână dumnezeiască dirijează soarta lor.