48:1 Asupra Moabului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!
Moab. Ţara aceasta ocupa platoul de la răsărit de Marea Moartă. Poporul ei era înrudit cu evreii, fiind descendenţi din Lot, nepotul lui Avraam (Geneza 19,36.37). Când Israel s-a aşezat în Canaan, teritoriul lui Moab se afla între râul Arnon şi pârâul Zered. Sămânţa lui Ruben a ocupat ţinutul de la Nord. David a înglobat Moabul în imperiul său (2Samuel 8,2.11.12; 1Cronici 18,2.11). Regatul de miază-noapte a încercat să păstreze un oarecare control asupra lui (vezi comentariul la 2Regi 1,1). La sfârşitul domniei lui Ahab, când Ahazia s-a urcat la tron, un anume Meşa, s-a revoltat împotriva lui Israel şi a întemeiat Moabul, ca un regat independent (2Regi 3,4-27), înglobând în teritoriile sale pe acela care mai înainte fusese deţinut de seminţia lui Ruben. El a raportat cuceririle sale pe o placă de bazalt negru, cunoscută astăzi sub numele de Piatra Moabită. Inscripţia aceasta a fost descoperită în 1868 la Dibon, şi este acum în Muzeul Luvru din Paris (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3). Moabul a continuat ca un regat independent, până când Ţinutul Apusean a fost cotropit de asirieni în secolul a VIII-lea î.Hr.
Capitolul 48 enumeră câteva cetăţi moabite care urmau să ajungă sub biciul Babilonienilor. Din cele 25 numite, 21 pot fi identificate în mod rezonabil. Toate locurile acestea cu excepţia a patru erau pe teritoriile de la nord de Arnon, care fuseseră acordate lui Israel la timpul colonizării Canaanului, şi care fuseseră luate de la el cu prilejul revoltei Moabului în secolul al IX-lea î.Hr. De fapt Meşa aminteşte 11 din locurile menţionate în capitolul acesta ca fiind printre acelea pe care i-a luat de la Israel. El pretinde mai departe că ar fi adăugat 100 de orăşele ţării sale (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3). În felul acesta Ieremia pare să descrie îndeosebi judecăţile lui Dumnezeu asupra acelor moabiţi care locuiau în fostul teritoriu al seminţiei lui Ruben.
Nebo. Nu se confunda cu zeul Babilonian (Isaia 46,1), sau muntele Nebo (Deuteronom 32,49). Aici Nebo denumeşte o cetate, ca în Numeri 32,38, probabil aflându-se pe muntele Nebo sau aproape de el, la răsărit de capătul de miază-noapte al Mării Moarte. Pe Poarta Moabită, Meşa pomeneşte, că a luat cetatea aceasta de la Israel (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3).
Chiriataim. Un loc aflat cam la 11,2 km spre nord de râul Arnon, cunoscut acum ca el-Qereyât. Meşa se referă la el sub numele Qiryathan, şi pretinde că l-a zidit (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3).
Cetăţuia. Sau ,,Misgab”. Locul Misgabului este necunoscut. Cuvântul ebraic apare în Isaia 25,12 şi e tradus acolo cu ,,întăriturile înalte”.
Hesbon. O cetate aflată cam la 24,4 km la est-nord-est de la Mărea Moartă. Aparţinuse teritoriului seminţiei lui Ruben, fiind luată de la Sihon Amoritul pe când Israel a ocupat ţara Canaanului (vezi Numeri 32,33.37). Însă Hesbonul lui Ieremia nu mai era pe mâna evreilor. Săpăturile de la Tell Hesbân au descoperit rămăşiţe din timpul lui Ieremia şi din timpul monarhiei timpurii, pe când aceasta era renumită despre iazurile lui cu peşte (Cântarea Cântărilor 7,4).
Se pune la cale. Ebr. chashab. Aici este vorba de un joc de cuvinte, ebraicul pentru Hesbon fiind Cheshbon. Această construcţie este o bună ilustraţie a puternicului ton poetic care străbate profeţia. Versetul 2 pare să arate că pe vremea lui Ieremia Hesbonul era centrul unei uneltiri contra Moabului.
Madmenul. Locul este incert, deşi ar putea fi nordicul Khirbet Dimneh, cam la 15,2 km la răsărit de limba de pământ care se extinde în Marea Moartă pe partea ei răsăriteană.