48:18 Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.
Locuitoare, fiica Dibonului. Adică locuitorii Dibonului. Compară expresiile ,,fiica Egiptului” (cap. 46,11), ,,fiica lui Iuda” (Plângeri 1,15), ,,fiica Sionului” (Plângeri 2,10). Dibonul, modernul Dhibân, era o cetate însemnată în partea de miază-zi a teritoriului ocupat mai înainte de către Ruben, cam la 5,2 km şi cam la 19,2 km la est de Marea Moartă. Se găseşte pe marea Derek hammelek, sau ,,Calea Împăraţilor” (,,drumul mare” din Deuteronom 2,27), care în vremurile vechi era principala cale de comunicaţie mergând de la nord spre sud prin Transiordania. Dibonul a fost un loc de tabără al israeliţilor pe drumul lor în Canaan (vezi Numeri 33, 45, 46) şi mai târziu reclădit de seminţia lui Gad (Numeri 32,34), şi după aceea a fost inclus în teritoriile lui Ruben. Pe Piatra Moabită, Meşa raportează că Dibonul era printre acele cetăţi pe care el le-a luat de la Israel şi le-a adăugat la regatul Moabului (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3).