47:1 Iată cuvântul Domnului, spus prorocului Ieremia cu privire la Filisteni, înainte ca Faraon să bată Gaza.
Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la cap. 46,1.
Filisteni. Cei numiţi filisteni, se găseau în Palestina încă din vremea lui Avraam (vezi comentariul la Geneza 21,32; Iosua 13,2), dar ei au ajuns la putere în marea migraţiune a popoarelor maritime cam pe la 1200 î.Hr. (vezi comentariul la Geneza 10,14 şi Vol. II, p. 27, 33, 34, 47). Ei au fost printre principalii adversari ai primilor evrei, dar, după perioada de domnie a lui David, ei au jucat un rol mult mai puţin important în istoria lui Israel.
Faraon să bată Gaza. Sau ,,Faraon a bătut Gaza”. Informaţiile istorice sunt prea puţine pentru a identifica acest atac. Au fost diferite perioade care ar fi permis un astfel de asalt. El ar fi putut avea loc în perioada obscură dintre cele două lupte din Carhcemiş (608-604 î.Hr.), sau la retragerea lui Neco prin Palestina după a doua bătălie după Carhcemiş în 604 î.Hr., sau pe timpul invaziei lui Apries în 587 î.Hr. Singura împrejurare din timpul lui vieţii lui Ieremia privitoare la un atac Egiptean asupra Gazei despre care este un raport istoric, este acela pomenit de Herodot în care Neco II după înfrângerea suferită la Magdolus, forma greacă a lui Migdol, care înseamnă ,,cetăţuia / fortăreaţa”. Locaţia sa nu este cunoscută. Herodot (II.159) zice: ,,Neco, ajungând la luptă cu sirienii pe uscat la Magdolus, i-a biruit, şi după luptă a luat Cadytis, care este o mare cetate în Siria”. Numele ,,Siria” este folosit aici ca incluzând Palestina şi ,,Cadytis” este în general considerată ca fiind Gaza.
Dacă aceasta este încadrarea corectă a profeţiei, ea trebuie să fie datată în 608 î.Hr., sau puţin mai târziu. Dacă pe altă parte referirea lui Herodot nu este la Gaza, atunci trebuie admis faptul că nu există probe directe privitoare la data când a avut loc acest atac.
În vremurile biblice Gaza era cel mai important centru comercial al Palestinei. Ea se găseşte la capătul sudic al Câmpiei fertile al Palestinei, la punctul de întâlnire a două din principalele căi ale Palestinei. Aici drumul comercial din pustiul răsăritean – cu bogăţia lui de fier şi aramă de la minele din Edom – se unea cu marele Derek hay-yam, sau ,,Calea Mării”, drumul de coastă mergând spre Nord de Egipt. Din cauza poziţiei ei pe acest traseu, cetatea era de mare însemnătate strategică. Egiptenii folosiseră acest drum timp de aproape 1000 de ani în incursiunile lor obişnuite către Palestina şi Siria. În timpul Dinastiilor a XVIII-a şi a XIX-a, când Egiptenii au dominat peste mare parte din Palestina, Gaza a fost unul din centrele principale administrative. Cucerind Gaza, oricare faraon care invada Palestina, şi-ar fi asigurat astfel un punct de unde să domine linia ţărmului, să-şi protejeze comunicaţiile cu Egiptul, şi să controleze mare parte din comerţul ţării.
Faptul că solia aceasta a fost dată, ,,înainte ca Faraon să bată Gaza” arată că ea era o profeţie de prezicere, o avertizare pentru filisteni cu privire la soarta care-i aştepta. Compară solia lui Iona către Ninive (Iona 3).