44:22 Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-aţi săvârşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.
O pricină de blestem. Mai degrabă ,,Fără nici un locuitor”. Aceasta nu trebuie înţeleasă întrun sens absolut, ci doar ca un tablou impresionant al extremei pustiiri a lui Iuda (vezi comentariul la cap. 4,25).