41:1 În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împăratului, a venit cu mai marii împăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mâncat împreună acolo, la Miţpa.
În luna a şaptea. Nu există o afirmaţie directă cu privire la timpul când s-au petrecut evenimentele din capitolul 41, dar, observând natura continuă a naraţiunii, pare rezonabil de a trage concluzia că ele au urmat imediat după evenimentele din cap. 40.
Luna a şaptea. Adică aproximativ la două sau trei luni după ce Ierusalimul fusese luat de Babilonieni (cap. 39,1.2), dacă naraţiunea, după cum pare, decurge neîntrerupt (vezi PK 460).
Au mâncat împreună. Ismael şi cei trei tovarăşi de conspiraţie ai lui, au făcut o vizită lui Ghedalia, evident cu misiunea curtenitoare de recunoaştere a înaltei slujbe a lui Ghedalia, dar în realitate cu intenţia de a-l ucide pe Ghedalia şi toţi aderenţii lui.
41:2 Atunci Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoţit, şi au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorât astfel pe acela, pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
Verset ce nu a fost comentat.
41:3 Ismael a mai omorât pe toţi Iudeii, care erau cu Ghedalia la Miţpa, şi pe Haldeii, care se aflau acolo, oameni de război.
Oamenii de război. În opoziţie cu ,,haldeii”, RSV traduce această expresie astfel: ,,şi ostaşii haldei care se întâmplase să fie acolo”.
41:4 A doua zi, după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic,
Nimeni nu ştia nimic. Atât de eficient a fost masacrul încât nimeni n-a scăpat ca să dea de veste.
41:5 au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă şi cu haine sfâşiate, care îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare şi tămâie, ca să le aducă la Casa Domnului.
Din Sihem. Aceşti optzeci de oameni par să fi fost într-un pelerinaj de jale pe ruinele templului, poate şi pentru ca să ţină Sărbătoarea Corturilor şi să aducă jertfele de cereale şi de tămâie pe locul unde fusese vechiul altar.
Cu barba rasă. Un obicei interzis de legea mozaică (vezi Levitic 19,27.28; Deuteronom 14,1.2).
41:6 Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa, şi mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!
Mergea plângând. Înşelător, Ismael îi întâmpină ca unul care împărtăşeşte durerea lor. LXX însă prezintă pe peregrini plângând, nu pe Ismael.
41:7 Şi când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat şi i-a aruncat în groapă, cu ajutorul oamenilor, care-l însoţeau.
I-a junghiat. Scopul acestei fapte sălbatice nu este clar. Oricare dintre următoarele ar fi putut fi cauza: 1. o nestăpânită îndârjire a spiritului trezită de prezenţa acestor jeluitori; 2. o bănuială că dispoziţia peregrinilor de a recunoaşte pe Ghedalia în calitate de conducător pus de Babilonieni, adică un act de trădare contra lui Iuda; 3. represalii răzbunătoare din partea lui Ismael pentru uciderea ,,căpeteniilor lui Iuda” (vezi cap. 52,10); 4. jefuirea averii peregrinilor.
41:8 Dar s-au găsit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în câmp: grâu, orz, untdelemn şi miere! Atunci el i-a cruţat, şi nu i-a omorât împreună cu fraţii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
41:9 Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, când se temea de Baeşa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.
Afară de Ghedalia. Sau ,,Din cauza lui Ghedalia”. Ismael îi ucisese pe aceşti oameni prin înşelăciunea folosirii numelui lui Ghedalia (v. 6). Se temea de Baeşa. Vezi 1Regi 15,16-22; 2Cronici 16,1-6.
41:10 Ismael a luat prinşi de război pe toi cei ce mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele împăratului şi pe toţi aceia din popor, care locuiau acolo, şi pe care-i încredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război, şi a plecat ca să treacă la Amoniţi.
Fiicele împăratului. Fiii lui Zedechia fuseseră ucişi la Ribla (cap. 39,6). Fiicele fuseseră cruţate şi predate lui Ghedalia pentru ocrotire. Luându-le în custodia şi sub protecţia sa, Ismael pretinde că e reprezentatul cârmuitor al casei regale, potrivit cu obişnuinţa răsăriteană.
Amoniţi. Întrucât ei fuseseră aliaţi cu Zedechia (vezi comentariul la cap. 27,3; 39,5), Ismael considera că putea găsi loc sigur acolo. Într-adevăr, cap. 40,1 arată că regele lor ,,a însărcinat pe Ismael” să omoare pe Ghedalia.
41:11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, care erau cu el, au fost înştiinţaţi de tot răul, pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.
Iohanan. Vezi cap. 40,8.13.15.
41:12 Au luat pe toţi oamenii, şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lângă apele cele mari ale Gabaonului.
Apele cele mari. Răzbunarea acestor crime laşe a avut loc la marele iaz din Gabaon, acum ej-Jîb, cam la 9,2 km spre nord-vest de Ierusalim. Iohanan dăduse mai înainte o avertizare cu privire la primejdia pentru viaţa lui Ghedalia (cap. 40,13.14).
41:13 Când a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştirilor, care erau cu el, s-a bucurat;
S-a bucurat. Un indiciu că Ghedalia fusese popular şi că aceia care fuseseră sub conducerea lui, se bucurau că omorul a fost răzbunat.
41:14 şi tot poporul, pe care-l luase Ismael din Miţpa, s-a întors şi a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah.
Verset ce nu a fost comentat.
41:15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni, şi s-a dus la Amoniţi.
Cu opt oameni. Evident, doi din cei ,,zece oameni” ai lui Ismael (v. 1) fuseseră ucişi în una din ciocnirile anterioare (v. 2, 3, 11, 12). Amoniţi. Vezi comentariul la v. 10.
41:16 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, care erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului, pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon.
Verset ce nu a fost comentat.
41:17 Au pornit, şi s-au oprit la hanul lui Chimham lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt,
Han. Ebr. geruth, ,,un loc de sălăşluire”, adică, un han pentru călători.
Chimham. Barzilai Galaaditul arătase bunăvoinţă faţă de David (2Samuel 19,31-39), şi din cauza aceasta David dăduse instrucţiuni lui Solomon să-l trateze pe fiul lui Chimham cu toată curtoazia şi grija (vezi comentariul la 1Regi 2,7). Probabil, că se dăduse lui Chimham acest teren din apropiere de Betleem de către regele evreu ca proprietatea a lui personală, şi aceasta explică numele hanului.
41:18 departe de Haldei, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
Verset ce nu a fost comentat.