37:2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară, n-au ascultat cuvintele, pe care le-a rostit Domnul prin prorocul Ieremia.
Dar nici el. Având în vedere ultima parte a domniei sale care urmează, aceasta e o afirmaţie introductivă cu privire la caracterul general al domniei lui Zedechia.
Se pare că Zedechia, cel puţin personal, credea că Ieremia este un adevărat proroc. Deşi nu e afirmat, contextul lasă a se înţelege că Ieremia a răspuns la cererea împăratului pentru rugăciune
(v. 3). Cel puţin, conform raportului (v. 5), pare că la scurt timp după cererea aceasta oştirea egipteană s-a retras de la Ierusalim. Ceva mai târziu Zedechia a avut o întrevedere secretă cu profetul, la care el pare să fi dat pe faţă o teamă ascunsă, dacă nu o profundă convingere, că Ieremia era un sol inspirat.
Dacă observaţiile acestea au valabilitate, ar părea că deciziile lui Zedechia reflectau ezitare, mai mult decât o îndoială sau necredinţă făţişă. Graba cu care Zedechia a fost de acord cu cererea căpeteniilor pentru aruncarea lui Ieremia în închisoarea lui Malchia (vezi cap. 38,4-6), numai pentru a-l scoate din închisoare la sugestia unuia din eunucii regali (v. 7-13), sugerează că dacă Zedechia ar fi avut curajul convingerilor sale, soarta Ierusalimului ar fi putut să fie cu mult diferită.