36:1 În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:
În al patrulea an al lui Ioachim. Adică, pe la 604 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 25,1). După ce Ieremia prezentase solia lui directă raportată în cap. 19, profetul a fost arestat şi întemniţat (vezi cap. 20). În timpul şi după aceasta întemniţare au avut loc evenimentele capitolului 36 (vezi PK 432-437).
36:2 Ia un sul de carte, şi scrie în ea toate cuvintele, pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi!
Un sul. Acesta, fără îndoială era făcut din piele, uneori numit popular pergament, deşi pergamentul adevărat n-a ajuns să fie folosit decât începând din secolul al doilea î.Hr. (vezi volumul I, p. 30, 31).
Toate neamurile. Versetul acesta prezintă într-o propoziţie cuprinsul cap. 25.
36:3 Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.
Poate. La data aceasta încă mai era o nădejde, deşi slabă, ca Iuda să se pocăiască.
36:4 Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o carte după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul.
Baruc. Cu privire la identitatea lui Baruc vezi p. 343.
36:5 Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: Eu sunt închis, şi nu pot să merg la Casa Domnului.
Eu sunt închis. Ieremia era încă deţinut (vezi comentariul la v.1; PK 432).
36:6 De aceea, du-te tu însuţi, şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care vor veni din cetăţile lor.
Du-te tu însuţi şi citeşte. Întrucât Ieremia era împiedicat de a merge la ,,Casa Domnului”, Baruc a fost chemat nu numai să fie secretarul profetului, dar să fie şi predicatorul soliilor de inspiraţie dumnezeiască ale lui Ieremia.
În ziua postului. Ocazia aceasta nu era o zi obişnuită de post anual (vezi comentariul la v. 9), ci una din acele ocazii speciale ,,vestite” în timp de criză raţională (2Cronici 20,1-3; Ioel 2,15). Era un timp, când un mare număr de oameni s-ar fi adunat laolaltă, şi ar fi fost într-o dispoziţie sufletească de a asculta o mustrare dumnezeiască, o chemare la pocăinţă. E cu putinţă, ca Ioiachim, la sfatul preoţilor săi apostaziaţi şi a proorocilor săi mincinoşi, să fi proclamat postul acesta pentru a trezi poporul la o mai mare rezistenţă faţă de Babilonieni.
36:7 Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului, şi se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!
Verset ce nu a fost comentat.
36:8 Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
36:9 În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.
În al cincilea an. Acesta era anul ce urma după porunca dată de Domnul (vezi comentariul la
v. 1).
În luna a noua. Citirea sulului a avut loc în cursul iernii în luna care începea în noiembrie sau decembrie. Întrucât anii de domnie ai regilor lui Iuda pare să fi început toamna (vezi Vol. II, p. 110, 140, 146), citirea aceasta s-ar fi putut să fi avut loc curând după două sau trei luni de când începuse scrisul.
36:10 Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
Ghemaria. Tatăl lui era probabil acel Şafan care a avut o parte de seamă la rezidirea templului în timpul lui Iosia (2Regi 22,23). Este evident din lucrurile acestea că Şafan era unul din conducătorii redeşteptării adevăratului cult al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că fiii lui erau susţinători ai lui Ieremia. Unul din ei, Ahicam, protejase pe profet (vezi comentariul la Ieremia 26,24), şi acum un altul, Ghemaria, îngăduie lui Baruc să citească ,,cuvintele lui Ieremia” în odaia sa.
Poarta cea nouă. Unii cred, că aceasta se poate să fi fost o parte mai deosebită a lucrării de reconstrucţie săvârşită de Hilchia şi Şafan (2Regi 22,3-6).
36:11 Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte,
Fiul lui Ghemaria. Vezi comentariul la v. 10.
36:12 s-a pogorât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii.
La casa împăratului. Se poate ca Mica să fi făcut lucrul acesta intenţionat spre a face ca regele şi consilierii lui regali să cunoască cuvintele lui Ieremia.
36:13 Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise, când citea Baruc în carte, în auzul poporului.
Verset ce nu a fost comentat.
36:14 Atunci toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: Ia în mână cartea din care ai citit, în auzul poporului, şi vino! Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână, şi s-a dus la ei.
Au trimis… pe Iehudi. Căpeteniile evident n-au fost satisfăcute cu un raport din spusele altora, cu privire la o chestiune atât de importantă, şi aşa au trimis pe Iehudi pentru a aduce pe Baruc în consiliul lor pentru a verifica reportul lui Mica (vezi v. 11-13).
36:15 Ei i-au zis: Şezi şi citeşte-o în auzul nostru. Astfel Baruc a citit-o în auzul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
36:16 Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii, şi au zis lui Baruc: Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.
Verset ce nu a fost comentat.
36:17 Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!
Cum ai scris? Căpeteniile doreau să cunoască cine purta răspunderea pentru solia profetului. A folosit Baruc propriile sale cuvinte la exprimarea ideilor profetului sau erau ele efectiv cuvintele lui Ieremia? Răspunsul lui Baruch a dat la iveală, că cuvintele erau într-adevăr ale lui Ieremia (v. 18).
36:18 Baruc le-a răspuns: El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.
El îmi spunea cu gura lui. În terminologie modernă noi am spune, că profetul a dictat solia sa secretarului său.
Cu cerneală. Cu privire la compoziţia cernelurilor vechi vezi Vol. I, p. 31.
36:19 Căpeteniile au zis lui Baruc: Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi.
Du-te de te ascunde. Când şi cum a fost eliberat Ieremia (vezi comentariul la v. 1) astfel încât să poată fi în stare să se ascundă, nu suntem informaţi.
36:20 Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elişama, şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului.
Lăsând cartea. Unii au sugerat, ca aceasta s-a făcut deoarece Ieremia şi Baruc puteau fi urmăriţi legal numai pe baza de netăgăduit al sulului însuşi. Evident, căpeteniile trăgeau nădejdea că regele nu ar merge atât de departe. Totuşi, în privinţa aceasta ei au fost dezamăgiţi (vezi v. 23, 26).
36:21 Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama, şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului.
Verset ce nu a fost comentat.
36:22 Împăratul şedea în casa de iarnă, căci era în luna a noua şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.
În casa de iarnă. Probabil, un apartament special în aripa sudică a palatului (vezi Amos 3,15). Întrucât lucrurile se petreceau în luna Kislev, sau Chisleu (noiembrie-decembrie al nostru; vezi Vol. II, p. 116), era necesar să fie acolo foc pentru a se obţine căldură.
36:23 După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, şi a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.
Foi. Foile separate ale materialului de scris erau de obicei prinse laolaltă pentru a alcătui un sul.
36:24 Împăratul şi toţi slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acelea, nu s-au înspăimântat şi nu şi-au sfâşiat hainele.
Verset ce nu a fost comentat.
36:25 Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.
Stăruiseră. Trei dintre căpetenii (vezi v. 12), Elnatan, Delaia şi Ghemaria au avut curajul de a stărui pe lângă rege, să nu ardă sulul, dar el n-a ascultat de ei.
36:26 Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mâna pe logofătul Baruc şi pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.
Fiul împăratului. Sau ,,fiul împăratului”, Ierahmeel trebuia să fi fost ,,fiul” împăratului numai în sensul, că făcea parte din ,,casa împărătească” (vezi Estera 1,9), deoarece Ioiachim era numai de 25 de ani ,,când a ajuns împărat” (2Regi 23,26), şi astfel nu ar fi putut să aibă un fiu destul de vârstnic care să execute porunca lui.
Domnul i-a ascuns. Cu toate că Ieremia şi Baruc se ascunseseră (vezi comentariul la v. 19), providenţa divină a fost aceea care l-a împiedicat pe împărat să-i găsească.
36:27 După ce a ars împăratul cartea, care cuprindea cuvintele, pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:
Cuvântul Domnului a vorbit. Probabil, pe când profetul şi Baruc erau ascunşi (v. 19, 26).
36:28 Ia din nou o altă carte, şi scrie în ea toate cuvintele, care erau în cea dintâi carte, pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda.
Toate cuvintele care erau în cea dintâi carte. În al doilea sul nu trebuia să lipsească nimic din ceea ce fusese cuprins în sulul dintâi (vezi v. 32).
36:29 Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: Aşa vorbeşte Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta, şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?
Oameni şi dobitoace. Evident, Ioiachim a obiectat cât se poate de hotărât la acea parte a soliei lui Ieremia care prezicea că pustiirea lui Iuda de către împăratul Babilonului urma să fie atât de deplină, încât ţara să ajungă cu totul nelocuită (vezi comentariul la cap. 4,25; 32,43).
36:30 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.
Nici unul din ai lui. Prezicerea divină de nenorocire asupra lui Iuda şi a Ierusalimului acum se concentrează asupra lui Ioiachim însuşi. În timp ce el a fost urmat de fapt la tron de fiul său Ioiachin (2Regi 24,6), tinerelul Ioiachin a domnit numai trei luni (2Regi 24,8). Împăratul următor, Zedechia, era al treilea fiu al lui Iosia (vezi 1Cronici 3,15; vezi comentariul la 2Regi 24,17), şi ultimul rege, care să domnească peste regatul sudic al iudeilor.
Trupul lui mort. Vezi comentariul la cap. 22,18.19.
36:31 Îl voi pedepsi, pe el, sămânţa lui, şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda, toate nenorocirile cu care i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!
Verset ce nu a fost comentat.
36:32 Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.
Multe alte cuvinte… au mai fost adăugate. Nu numai că a fost scrisă solia din cel dintâi sul, dar au fost scrise în al doilea sul şi alte solii asemănătoare. Comentariile lui Ellen G. White
1-32 PK 432-437; 4T 176-181
2-3 4T 176
2-4 PK 432
3 PK 435; 4T 178
4-8 4T 177
5-9, 14-22 PK 433
15-25 4T 177
23-26 PK 434
26-29 4T 178
28,30,31 PK 436
30-32 4T 179
32 PK 437