34:1 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa, şi toate împărăţiile pământului de sub stăpânirea lui, şi toate popoarele, făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor care ţineau de el:
Când Nebucadneţar. Capitolul acesta începe prin relatarea evenimentelor care au avut loc la începutul asediului final al Ierusalimului, pe când profetul era încă în libertate, deoarece profeţia de aici transmisă lui Zedechia (v. 2, 3) era citată de rege ca motiv pentru întemniţarea lui Ieremia (vezi comentariul la cap. 32,2).
34:2 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: Aşa vorbeşte Domnul: Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va arde cu foc.
Verset ce nu a fost comentat.
34:3 Şi tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat şi dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură, şi vei merge la Babilon.
Vei da ochii cu împăratul. Vezi comentariul la cap. 31,4.
34:4 Numai, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: Nu vei muri ucis de sabie,
Nu vei muri ucis de sabie. Asigurarea aceasta forte probabil a fost dată lui Zedechia pentru a-l convinge să înceteze rezistenţa faţă de Babilonieni şi să ajungă la înţelegere cu Nebucadneţar. Deşi Zedechia ar fi fost dus captiv la Babilon, supunerea din partea sa i-ar fi asigurat o viaţă paşnică şi o înmormântare onorabilă.
34:5 ci vei muri în pace: şi cum au ars miresme pentru părinţii tăi, vechii împăraţi, care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine, şi te vor jeli, zicând: Vai, doamne! Căci Eu am rostit cuvântul acesta, zice Domnul.
Au ars miresme pentru părinţii tăi. Sau ,,Arderile tatălui tău”. Pare că aceasta e o referire la mirodeniile şi parfumurile care erau arse la înmormântarea regilor şi a persoanelor cu mare vază (1Cronici 16,14; 21,18.19). Aici nu este o aluzie la vreo practica crematorie, aproape niciodată practicată între iudei.
Te vor jeli. Puneţi în contrast aceasta cu prezicerea lui Ieremia făcută cu privire la înmormântarea lui Ioiachim (cap. 22,18.19). Zedechia este asigurat că nu va avea un sfârşit atât de dezonorant dacă ar ceda faţă de Babilon.
34:6 Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim,
Verset ce nu a fost comentat.
34:7 pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile, care mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
Lachiş. Cetatea aceasta este pomenită deoarece, în afară de Ierusalim, era una din fortificaţiile cele mai puternice ale lui Iuda (2Regi 18,13.14.17; 2Cronici 32,9), şi pentru că împreună cu Azeca au rezistat cel mai îndelungat timp lui Nebucadneţar. În 1935 şi 1938, 21 de scrisori scrise cu cerneală pe ostraca, sau cioburi de oale (vezi Vol. I, p. 123, 125; Vol. II, p. 97, 98), au fost descoperite în ruinele de la Lachiş. Câteva din acestea erau scrise de un anume Hoshiah, evident un ofiţer staţionat în apropiere, către Ioash comandantul Lachişului, înainte de invazia Babiloniană. Ele descoperă într-o manieră vie starea de nelinişte a ţării la vremea căderii lui Iuda. O scrisoare afirmă, ,,Să ştie (Domnul meu) că noi urmărim semnalele Lachişului, potrivit cu toate îndrumările pe care lea dat Domnul meu, pentru că nu putem vedea Azeca.” (W.F. Albright, trad, în J.B. Rutherford, Ancient Near Eastern Texts [Princetown University Press, 1950], p. 322). Vehemenţa cu care Lachişul a fost la scurt timp după aceea distrus este evidenţiată de faptul că cetatea a fost arsă atât de tare încât mare parte din construcţia din cărămidă a zidului cetăţii a căpătat o culoare roşie aprinsă. Aceste descoperiri de la Lachiş pot să oglindească severitatea distrugerii de care a avut parte Ierusalimul în acelaşi timp. Ruinele sunt aşa numite Tell-ed-duweir.
Azechei. Şi aceasta era una din ,,cetăţile de apărare” ale lui Iuda (2Cronici 11,5-12). Situl este acum numit Tell ez-Zakariyeh.
34:8 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratului Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească slobozenia robilor,
Să vestească slobozenia. Deşi legea mozaică îngăduia ca israeliţii să fie puşi sub robie numai pentru un timp limitat (vezi comentariul la Exod 21,2), mulţi stăpâni îşi depăşiseră drepturile. Nobilii din Iuda, ca şi aceia din Atena, înainte de Solon, aplicau legea datoriei astfel încât să aducă un mare număr din semenii lor în sclavie. Acum, sub primejdia apăsătoare a atacului Babilonian, fie pentru a asigura primirea serviciului de conlucrare binevoitoare a oamenilor liberi în locul ajutorului forţat al sclavilor sau pentru vreun alt motiv, Zedechia făgăduia libertate tuturor celor aflaţi în robie în Ierusalim.
34:9 pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe Evreu şi pe Evreică, şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său Iudeu.
Verset ce nu a fost comentat.
34:10 Toate căpeteniile şi tot poporul, care făcuseră învoiala, s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui, şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat, şi le-au dat drumul.
Ei nu au ascultat. Având perspectiva primejdiilor care ameninţau din afară, şi a primejdiei din partea unei clase de oameni oprimaţi, care s-ar fi putut ridica în ajutorul invadatorului (vezi Exod 1,10) ordinul lui Zedechia de a elibera pe sclavi a fost întâmpinat cu o generală ascultare din partea principilor şi a poporului.
34:11 Dar mai pe urmă s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii şi roabele, pe care-i sloboziseră, şi i-au silit să le fie iarăşi robi şi roabe.
Dar pe urmă s-au răzgândit. Haldeii au ridicat temporar asediul pentru a întâmpina oştirea egipteană care se apropia (vezi v.21, cap. 37,5), făcând pe cei mai mulţi din locuitorii Ierusalimului să creadă zadarnic că trecuse primejdia faţă de cetatea lor. Aşa că ,,i-au silit să fie iarăşi robi şi roabe.”
34:12 Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
34:13 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis:
Verset ce nu a fost comentat.
34:14 După şapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi slobod de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
După şapte ani. Aceasta era legea (vezi comentariul la Exod 21,2) pe care poporul o călcase (Ieremia 34,8-14; vezi Isaia 58,6).
34:15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
O învoială înainte mea. Înţelegerea aceasta de eliberare a sclavilor fusese încheiată solemn de rege şi de ,,toate căpeteniile şi tot poporul” (v. 8-10) în curţile Templului, şi astfel, într-un anumit sens, fusese încheiată cu Dumnezeu Însuşi (vezi Neemia 5,8-13). De aceea, călcând acest ,,legământ” poporul păcătuise nu numai contra semenilor lor dar şi contra Dumnezeului lor.
Peste care este chemat numele meu. Vezi Ieremia 7,10.11; vezi comentariul la Deuteronom 12,5).
34:16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba îndărăt, şi Mi-aţi pângărit Numele, luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele, pe care-i sloboziserăţi, şi-i lăsaserăţi în voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.
Verset ce nu a fost comentat.
34:17 De aceea aşa vorbeşte Domnul: Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei, ciumei şi foametei, şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
Eu vestesc... slobozenia. Libertatea rânduită de Dumnezeu (Levitic 25,10), dar tăgăduită de către popor faţă de semenii lor, urma să fie transformată de judecata lui Dumnezeu într-o ,,slobozenie” care, la rândul ei, avea să lase pe vinovaţi pradă ,,săbiei, ciumei şi foametei,” dar şi robiei.
34:18 Şi pe oamenii, care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
Tăind un viţel în două. Cu privire la semnificaţia acestui ritual vezi comentariul la Geneza 15,10.
34:19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi, şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
Famenii. Adesea, aceştia erau străini de naştere (vezi comentariul la cap. 38,7), care deveneau prozeliţi când intrau în slujba împăratului. Nu era un lucru neobişnuit ca eunucii să deţină posturi înalte la curţile orientale, şi cei pomeniţi aici, ca şi căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, se îmbogăţiseră probabil dând bani cu împrumut israeliţilor mai săraci şi apoi făcându-i robi pentru a-şi asigura compensarea.
34:20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
Ca hrană. Această necinste era considerată o pedeapsă extremă pentru păcat (vezi cap. 16,4; 19,7).
34:21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care a plecat de la voi!
De la voi. Literal ,,de la împotriva voastră.” Aceasta arată, aşa cum s-a menţionat mai înainte (vezi comentariul la v. 14), că Babilonienii ridicaseră asediul Ierusalimului, dând principilor Ierusalimului falsa părere că primejdia trecuse, şi falsa nădejde că ajutorul le venea de la Egipt (vezi. 37,5-10).
34:22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua, şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.
Cu foc. Vezi cap. 52,12-14.
Fără locuitori. Vezi comentariul la cap. 32,43.