31:15 Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!
Un ţipăt se aude. Profetul acum contrastează printr-o figură deosebită vaiul prezent cu bucuria viitoare a celor luaţi captivi.
Rama. Cu privire la amplasarea Ramei vezi Nota Adiţională la 1Samuel 1. Cu toate că erau mai multe locuri cu acelaşi nume, nu este nici o îndoială cu privire la faptul că Rama pe care o pomeneşte Ieremia aici era aceea aproape de mormântul Rahelei, care la rândul ei era aproape de ,,hotarul lui Beniamin la Ţelţah” (1Samuel 10,2). Rama (probabil de identificat cu modernul Ramallah) era pe drumul pe care exilaţii iudei urmau să fie duşi când mergeau de la Ierusalim la Babilon, şi pare să fi fost un punct de strângere a captivilor înainte de aspra lor călătorie la locul captivităţii (vezi comentariul la Ieremia 40,1). Măcelărirea unora dintre copiii lui Israel de către Babilonieni şi robia altora toate având loc aproape de mormântul Rahelei, descoperă aplicabilitatea acestui simbol. Rahela este înfăţişată ca fiind martoră la necazul suferit de descendenţii ei şi ca plângând cu amar pentru copiii ei. Matei, sub călăuzirea Duhului Sfânt a aplicat paragraful acesta la uciderea de către Irod a copiilor din Betleem (vezi comentariul la Matei 2,18).
Rahela. Ebr. Rachel. Ca mamă a lui Iosif şi a lui Beniamin şi ca soţie favorită a lui Iacov, este evident că aici se vorbeşte despre ea ca fiind mama copiilor lui Israel.