30:1 Iată Cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului:
Cuvântul. Vezi comentariul la cap. 1,1.
30:2 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus.
Scrie într-o carte. Sau ,,Scrieţi toate cuvintele”. Profetului i s-au dat îndrumări să scrie ceea ce îi fusese descoperit cu privire la aşezarea din nou a lui Israel, şi raportul acesta se găseşte în cap. 30 şi 31. Făgăduinţele acestea cu privire la viitoarea aşezare din nou au fost înregistrate de profet îndată după schimbul de scrisori din cap. 29 (vezi Ellen G. White, Material suplimentar la cap. 25,25-29; 30; 31).
30:3 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.
o părinţilor lor, şi o vor stăpâni."
Voi aduce înapoi. Făgăduinţa divină din cap. 29,10-14 este dezvoltată aici pentru a include nu numai regatul de sud al lui Iuda, ci şi regatul de nord al lui Israel. Inima profetului e îndreptată nu numai spre captivii din Babilon, ci şi către ci din Asiria şi din cetăţile mezilor (vezi 2Regi 17,56).
30:4 Iată însă cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda.
Verset ce nu a fost comentat.
30:5 Aşa vorbeşte Domnul: Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!
Săgeţi de groază. Sau ,,Un glas de tremur”. LXX zice, ”un glas de frică.” Dumnezeu zugrăveşte profetului pe israeliţi într-o stare din cele mai de plâns (vezi Plângeri 2,18-22). Cuvintele acestea vor mai avea o împlinire în timpul strâmtorării “prin care poporul lui Dumnezeu trebuie să treacă îndată înainte de a doua venire a lui Hristos” (PP 201).
Nu este pace. Vezi comentariul la cap. 6,14.
30:6 Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele?
Naşte vreun bărbat. Nu puteau fi descrise mai impresionant suferinţele îngrozitoare ale oamenilor (vezi cap. 4,31; 6,24; 13,21).
30:7 Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.
Ziua aceea este mare. În primul rând, profetul vede aici strâmtoarea care va veni curând asupra Ierusalimului şi a Iudeii de către Babilonieni sub marele lor cuceritor Nebucadneţar (vezi 2Regi 25; 2Cronici 36,17-21). Când e aplicată la timpul sfârşitului, ,,ziua aceea” priveşte către ziua cea mare a Domnului la finele istoriei acestei lumi prezente. Nimicirea Ierusalimului de către Babilonieni şi romani nu era ,,decât o umbră palidă” a acelui eveniment (GC 36; vezi comentariul la Ieremia 30,5; Ioel 1,15).
Vreme de necaz pentru Iacov. Sau ,,Timpul strâmtorării lui Iacov”. LXX zice, ,,un timp de strâmtoare pentru Iacov.” Ieremia ilustrează intensitatea experienţei care avea să vină peste Israel (vezi comentariul la v.6) printr-o comparaţie cu experienţa lui Iacov când s-a luptat cu îngerul (vezi comentariul la Geneza 32,24-26). Iacov era ameninţat de un frate mânios gata să omoare pentru a răzbuna vătămări din trecut. Pentru a se pregăti în vederea crizei, Iacov zăbovi pentru a petrece noaptea în rugăciune. Povara de pe inima sa era ca totul să fie adus în bună rânduială cu Dumnezeu. Pe cât putuse, Iacov se străduise să îndrepte fiecare faptă rea pe care o făcuse. Prin străduinţa şi credinţa lui, i s-a dat lui Iacov, înainte ca noaptea să fi trecut, asigurarea binecuvântării lui Dumnezeu. Privind înainte către experienţa copiilor lui Iacov, Ieremia arată că, la data invaziei Babiloniene (vezi comentariul la Ieremia 34,7), ei urmau să treacă printr-un chin de moarte asemănător cu acela al strămoşului lor. Dar cu profeţia despre o aşa mare ,,strâmtorare” profetul a legat o asigurare că fiecare suflet credincios ,,va fi izbăvit din ea.”
Exact aceeaşi experienţă de puternică cercetare de suflet va veni asupra Israelului spiritual după încheierea timpului de probă, imediat înainte de a doua venire a Domnului. Numai aceia care îşi vor fi fost mărturisit fiecare păcat cunoscut va fi în stare să iasă biruitori din timpul acela de agonie spirituală cunoscut ca ,,timpul strâmtorării lui Iacov” (vezi GC 616-618).
30:8 În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.
Voi sfărâma jugul. În primul rând referindu-se la jugul Babilonienilor, care a fost sfărâmat când sub Cirus, s-a îngăduit exilaţilor să se înapoieze în ţara lor (vezi 2Cronici 36,22.23; Ezra 1,1-4).
30:9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, pe care li-l voi scula.
Verset ce nu a fost comentat.
30:10 De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi îţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăşi, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni.
Nu te teme. Această asigurare mângâietoare este substanţial repetată în cap. 46,27.28 (vezi Isaia 41,8-16; 43,5-7).
Iacov. Aici folosit ca sinonim pentru ,,Israel” (vezi Geneza 32,27.28) pentru a reprezenta poporul lui Dumnezeu.
Te voi izbăvi din ţara cea depărtată. În primul rând aceasta se referă, aşa cum e arătat de context, la reîntoarcerea exilaţilor din captivitatea lor Babiloniană.
Linişte. Sau ,,Fii liniştit”. Făgăduinţele de prosperitate viitoare erau condiţionate de ascultare (vezi p. 31, 32).
30:11 Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.
Te voi pedepsi cu dreptate. Sau ,,Cu măsură”. Aici Dumnezeu dă poporului Său asigurarea că deşi, din cauza vinovăţiei lor, El trebuie să-i mustre, Îi va reaşeza în locul lor după ce vor fi învăţat lecţia ascultării de El. În iubirea Sa Dumnezeu nu avea să-i ,,nimicească de tot,” aşa cum urma să facă cu asupritorii păgâni ai poporului Său.
30:12 Aşa vorbeşte Domnul: Lovitura ta este de nevindecat, şi rana ta este usturătoare.
Lovitura ta este de nevindecat. Motivul pentru care Dumnezeu nu îndrăznea să lase pe Iuda cu totul nepedepsit” (vezi v. 11) era că poporul la data aceasta mersese prea departe în păcatele lui. Versetele 12-15 descriu starea de plâns a lui Iuda. Omeneşte vorbind, nu era nădejde pentru el. Totuşi, Dumnezeu a făgăduit să-i vindece rănile (v. 17).
30:13 Nici unul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i nici un leac, nici un mijloc de vindecare!
Nici unul nu-ţi apără pricina. Iuda fusese uitată de ibovnicii ei (vezi comentariul la v. 14), şi acum sta singură, deoarece părăsise pe Dumnezeu.
Nu-i nici un leac. Sau ,,Nici un medicament vindecător”. A doua şi a treia propoziţie ale acestui verset zic literal, ,,nu [sunt] leacuri pentru rana voastră, [nici] vindecare pentru voi.” Aceasta repetă adevărul din v. 12 (vezi Isaia 15,6; Osea 5,13). Din nou Dumnezeu somează pe poporul Său dedat la păcate să caute mântuirea sufletului prin Domnul lor, care, ca să zicem aşa, e singurul leac alinător din Galaad pentru rănile păcatului (vezi comentariul la Isaia 8,22).
30:14 Toţi cei ce te iubeau te uită, nici unuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, şi al marelui număr al păcatelor tale.
Toţi cei ce te iubeau. Sau ,,Toţi ibovnicii tăi”. Aliaţii (vezi comentariul la cap. 22,20 acum îşi dau seama cât de fără de ajutor este cazul lui Iuda în faţa opoziţiei Babiloniene.
30:15 De ce te plângi de rana ta, de durerea, pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!
De ce te plângi? Un tablou impresionant al stării de plâns a lui Iuda deznădăjduit de bolnav şi rănit (vezi Plângeri 1). Durerea, pe care ţi-o pricinuieşte boala ta. Sau ,,Întristarea ta e fără leac”. Vezi comentariul la
v. 12, 13.
30:16 Totuşi, toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi, şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiţi, şi voi da pradă pe toţi cei ce te prădează.
Cei ce te mănâncă. În cIuda faptului că Dumnezeu a folosit pe Babilonieni ca instrumente ale Sale pentru a pedepsi pe poporul Său pentru apostazia lui, haldeii înşişi nu aveau să scape de răsplata divină din cauza propriei lor nelegiuiri (vezi comentariul la cap. 25,12).
30:17 Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: Cel izgonit, Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.
Te voi vindeca. Cu toate că foştii aliaţi ai lui Iuda urmau să-l dispreţuiască din cauza nenorocirilor lui, şi să-l socotească drept un lepădat (vezi comentariul la v. 13, 14), Dumnezeu nu avea să uite naţiunea Sa aleasă. În iubirea Sa, El urma să-i vindece ,,rănile” (vezi Osea 6,1).
30:18 Aşa vorbeşte Domnul: Iată, aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăşi pe dealurile ei, şi casa împărătească va fi locuită iarăşi cum era.
Aduc înapoi pe prinşii de război. Versetele 18-21 descriu prosperitatea de care ar fi avut parte Israel dacă poporul ar fi acceptat soarta lor divină şi ar fi adus la îndeplinire în chip loial misiunea dată lor de Cer (vezi p. 31, 32). Pentru biserica lui Dumnezeu (vezi p. 35, 36) versetele acestea prezic eliberarea finală din această lume rea prezentă (vezi PK 538).
30:19 Din mijlocul lor se vor înălţa mulţumiri şi strigăte de bucurie; Îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti, şi nu vor fi dispreţuiţi.
Îi voi înmulţi. Profetul prevede răspândirea cunoştinţei de adevăratul Dumnezeu şi adunarea de convertiţi de pe întreaga faţă a pământului (vezi p. 29, 30).
30:20 Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămâne înaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui.
Verset ce nu a fost comentat.
30:21 Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, şi stăpânitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia, şi va veni la Mine; căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul.
Căpetenia. Sau ,,Nobilii lor”. Literal, ,,magnificul lui,” ,,principele lor,” Acelaşi cuvânt este tradus prin ,,minunat” în Osea 8,1.
30:22 Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
Poporul meu. Domnul dorea ca Iuda să intre în această deplină legătură cuprinsă în această expresie, dar poporul Său ales nu a ajuns să trăiască la înălţimea privilegiilor lui. Făgăduinţa cum aparţine bisericii creştine (Evrei 8,10). În starea de pe noul pământ legătura aceasta va ajunge să se realizeze în toată plinătatea ei (vezi Apocalips 21,3).
30:23 Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
Furtuna. Un impresionant tablou al judecăţii lui Dumnezeu care vine asupra păcătoşilor nepocăiţi (vezi cap. 23,19.20; 25,32.33).
30:24 Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.
Nu se va potoli. Sau ,,Nu se va întoarce”. Eliberarea poporului lui Dumnezeu urma să fie însoţită de nimicirea Babilonului, naţiunea care ţinea captiv pe Israel (cap. 25,12.26), şi în cele din urmă prin judecată asupra nelegiuiţilor din toate naţiunile (cap. 25,31-33). Dumnezeu vesteşte acum intenţia Sa de a duce lucrul acesta până la deplina lui împlinire.
În cursul vremurilor. Sau ,,În zilele de pe urmă”. Adică, la data împlinirii profeţiei şi după aceea. În clipa aceea viitorul se arăta întunecos. În faţă stătea invazia şi deportarea. Împlinirea măreţelor făgăduinţe de prosperitate apăreau aproape de necrezut. Viitorul avea să confirme intenţiile milostive ale lui Dumnezeu. Comentariile lui Ellen G. White
5–7GC 616; PP 201
6 GC 641; PP 340
6, 7 Ev 241; GC 630
7 Ed 181; EW 37, 272; GC 649; LS 117; PK 538, 727; SR 97, 407; 1T 353; 5T 451; 9T 15
10, 11 PK 474
11 PK 475
17 PK 474
17, 18 Ed 182
18 PK 538