3:11 Domnul mi-a zis: Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.
PARE NEVINOVATĂ. Sau ,,S-a îndreptăţit”. Vezi comentariul la v. 7. Ipocrizia era tot atât de jignitoare pentru Dumnezeu ca şi apostazia făţişă (PP 523). Faptul că Iuda poseda privilegii mai mari îi sporea vinovăţia. Printre avantajele lui Iuda erau următoarele, 1) O neîntreruptă succesiune de împăraţi descinzând din casa lui David. În tot timpul anilor existenţei sale ca împărăţie, domnise numai o dinastie. Ca urmare Iuda a fost cruţată de răsturnările politice care alcătuiseră plaga vecinei din nord. 2) Prezenţa înăuntrul hotarelor ei a Templului şi vizibilei manifestări a prezenţei lui Dumnezeu în Templu. 3) Prezenţa înăuntrul hotarelor ei a majorităţii preoţilor şi leviţilor, reprezentanţi oficiali ai cultului lui Iehova. 4) Exemplul cu caracter de avertizare dat prin căderea lui Israel timp de o sută de ani.
Faţă de toate aceste avantaje Iuda ajunsese necredincioasă, ipocrită şi de o mândrie de nesuferită. De aici Israel, în ciuda făţişei sale apostazii, era mai puţin vinovat decât Iuda (vezi Ezechiel 16,51.52; 23,11; Matei 12,41.42; Luca 18,14). ,,Cu cât este mai mare cunoştinţa voii lui Dumnezeu, cu atâta este mai mare păcatul celor care o nesocotesc.” (PP 584).