27:1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului, următorul cuvânt:
Ioiachim. Mai multe manuscrise ebraice zic ”Zedechia,” care fără îndoială e exprimarea corectă, cum e clar dovedit de versetele 3, 12 (vezi cap. 28,1). Deşi Zedechia domnea prin îngăduinţa lui Nebucadneţar, care-l aşezase pe tron (vezi 2Regi 24,17-19), el şi regii învecinaţi care plăteau tribut Babilonului, nu părăsiseră nădejdea de a se elibera de jugul haldeu. Experienţa din Ieremia 27 a avut loc în al IV-lea an al lui Zedechia, cam pe la 593 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 28,1).
27:2 Aşa mi-a vorbit Domnul: Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gât.
Legături şi juguri. Dramatizarea unor preziceri simbolice ca aceasta (vezi Isaia 20,2; Ieremia 18,19; Ezechiel 12,5-7; Fapte 21,11) urmărea să imprime cu putere în mintea oamenilor ceea ce deţine viitorul pentru ei, şi să-i trezească, dacă era cu putinţă, la o înţelegere a lipsei lor spirituale. Înfăţişându-se aşa cum a făcut, ca şi cum ar fi fost un rob captiv legat sau un animal de povară cu jug, Ieremia ar fi captivat atenţia tuturor mai mult decât ar fi putut-o face doar prin cuvinte. Naţiunile amestecate în această conspiraţie, cel mai puţin Zedechia, urmau să fie lăsate fără nici o scuză de a gândi că planurile lor aveau vreo perspectivă de succes.
27:3 Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda.
Trimite-le. Aşa cum se arată în partea de încheiere a versetului, regii numiţi aici trimiseseră ,,trimişi” sau ambasadori la Zedechia, grăbind o alianţă împotriva lui Nebucadneţar. Naţiunile acestea sunt menţionate în aceeaşi ordine în profeţia din cap. 25,21.22, dată cu 11 ani mai înainte. Această prezicere anterioară se împlinise parţial până la data aceasta. Totuşi, dintr-un motiv oarecare, aceşti regi cultivau nădejdea că puteau izbuti într-o rebeliune împotriva lui Nebucadneţar.
27:4 Şi spune-le să spună stăpânilor lor: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, împăratul lui Israel: Iată ce să spuneţi stăpânilor voştri:
Spune-le. Sau ,,Porunceşte-le”. Ieremia fusese însărcinat să spună reprezentanţilor regilor numiţi în v. 3 că eforturile lor vor fi zadarnice; că în providenţa lui Dumnezeu, Babilonul urma să fie biruitorul irezistibil al naţiunilor, instrumentul divin pentru a le pedepsi pentru nedreptăţile lor.
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,2. Titlul acesta aplicat la ,,Dumnezeul lui Israel” a fost în mod deosebit folosit pentru a impresiona naţiunilor care nu cunoşteau pe Domnul, că adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul ,,oştirilor” cerului, era mai mult decât un egal pentru oştirile pământului (vezi comentariul la Iosua 5,14; Psalmi 24,10)
27:5 Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place.
Dau pământul. O reamintire că acelaşi Dumnezeu care a creat pământul (Amos 4,12; 9,6) este Cel care controlează destinul lui, care ,,răstoarnă şi pune pe împăraţi” (vezi Psalmi 13,18; Daniel 2,21; 5,18.19; pentru comentarii în plus vezi comentariul la cap. 4,17).
Cui îmi place. Sau ,,Cui Mi se pare potrivit”.
27:6 Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse.
Robul meu. Vezi comentariul la cap. 25,9.
Fiarelor câmpului. Oştirile cuceritoare strângeau îndeobşte caii şi vitele de la cei învinşi, în felul acesta mărind amărăciunea şi deznădejdea. Învinşilor, li se agrava astfel necazul şi disperarea de înfrânţi.
27:7 Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său, şi fiului fiului său, până va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari.
Fiului său, şi fiului fiului său. Vezi Nota adiţională la Daniel 5. Lucrul acesta poate să sugereze scurtimea duratei Imperiului Babilonian după domnia lui Nebucadneţar, deoarece şirul urmaşilor lui nu coboară mai departe de a doua generaţie după el, fie pe linia directă sau indirectă (vezi Vol. III, p. 47). Aceasta se poate referi la Nabonid şi Belşaţar (ginerele lui Nebucadneţar şi fiul ginerelui său), ca cei doi cârmuitori mai proeminenţi care au urmat lui Nebucadneţar, deşi acesta nu este în mod necesar cazul. Decât să se refere la anumiţi succesori ai lui Nebucadneţar, s-ar putea să însemne doar că împărăţia urma să existe pentru un timp de lungime nedefinită.
O vor supune. Cu toate că ,,toate neamurile vor fi supuse lui” Nebucadneţar, împăratul Babilonului nu urma să stabilească un imperiu de lungă durată. Perşii şi alte popoare urmau la rândul lor să supună pe împăratul Babilonian, aşa că îl vor supune şi pe el. (vezi cap. 51,11.27-29).
27:8 Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.
Sabie. Biciuirile cu război, sabie, foamete şi ciumă sunt din nou enumerate (vezi comentariul la cap. 14,12).
27:9 De aceea, să n-ascultaţi pe prorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele, şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!
Ghicitori. Aceia care trăgeau la sorţi sau foloseau alte mijloace pentru a determina calea de urmat (vezi comentariul la cap. 14,12). Cititori în stele. Sau ,,Vrăjitori”. Vezi comentariul la Levitic 19,26.
Vrăjitori. Vezi comentariul la Exod 7,11; Daniel 2,2, comp. Isaia 47,9.12. Prezicerile tuturor acestor pronosticatori păgâni erau evident de acord privind îndemnarea acestor cinci naţiuni să se răscoale împotriva lui Nebucadneţar.
27:10 Căci ei vă prorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi.
Ca să fiţi îndepărtaţi. Prin inspiraţie divină Ieremia ştia care ar fi fost rezultatul dacă regii ar fi urmat sfatul acestor oracole păgâne. Regii şi oştirile lor urmau să meargă la luptă şi să piară, aşa cum a făcut Ahab când a ascultat de ,,un duh al minciunii” în gura profeţilor mincinoşi (1Regi 22,15-37).
27:11 Dar pe poporul care îşi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, şi care-i va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze şi să locuiască în ea.
Verset ce nu a fost comentat.
27:12 Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: Plecaţi-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.
Plecaţi-vă grumazul. Acelaşi sfat dat naţiunilor înconjurătoare (v. 11) este în mod specific adresat ,,lui Zedechia, împăratul lui Iuda.” Ca conducător al poporului, împăratul, dacă ar fi dorit aşa, putea probabil să conducă naţiunea să se supună Babilonului (vezi PK 458).
27:13 Pentru ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?
Sabie. Vezi comentariul la cap. 14,12; 27,8. Poporul. Nu numai o singură naţiune, ci orice naţiune care nu ar fi vrut să se plece Babilonului.
27:14 N-ascultaţi de cuvintele prorocilor care vă zic: Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului! Căci ei vă prorocesc minciuni;
Provocare a minciunii. Cu privire la lucrarea înşelătoare a acestor profeţi mincinoşi vezi comentariul la cap. 14,13; 23,1.2.11.21.23.30.31.33.34.
27:15 Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci prorocesc minciuni în Numele Meu, ca să izgonesc şi să pieriţi, voi şi prorocii care vă prorocesc!
Ca. Ebr. Lema’an. Totuşi, nu e necesar ca scopul să fie exprimat aici, deoarece lema’an poate fi folosit într-un sens ironic. Rezultatul urmării neascultării lui Iuda este subliniat aici, iar nu scopul lui Dumnezeu. În Biblie, Dumnezeu este adesea prezentat ca făcând ceea ce nu împiedică (vezi comentariul la 1Regi 22,22).
27:16 Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: Aşa vorbeşte Domnul: N-ascultaţi de cuvintele prorocilor voştri, care vă prorocesc şi zic: Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon! Căci ei vă prorocesc minciuni.
Vor fi aduse în curând. Nebucadneţar dusese ,,uneltele Casei Domnului” înainte ca Zedechia să fi urcat la tron (2Regi 2,10-13; 2Cronici 36,7). Pentru a mângâia poporul care jelea foarte mult această pierdere importantă, profeţii mincinoşi preziceau că aceste unelte sfinte vor fi readuse la Ierusalim. Totuşi, aceste vase n-au fost aduse înapoi decât atunci când Cirus le-a redat iudeilor (Ezra 1,7-14).
27:17 Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură?
Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură? Este evident că această prezicere mincinoasă a apropiatei înapoieri a vaselor Templului era şi o profeţie dar şi un îndemn la răscoală. Ieremia şi-a dat seama că o revoltă putea duce numai la devastarea Ierusalimului şi apoi la nimicirea Templului.
27:18 Dacă sunt ei proroci şi dacă este cu ei Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim, să nu se ducă în Babilon.
Să mijlocească. Ieremia sfătuieşte pe profeţii mincinoşi mai degrabă să mijlocească la Dumnezeu pentru ca vasele pe care Nebucadneţar nu le luase mai înainte ,,să nu se ducă la Babilon,” decât să-şi piardă timpul în zadarnice eforturi de a recâştiga vasele care deja fuseseră luate de la Templu.
27:19 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stâlpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta,
Stâlpii. Cele două coloane de bronz numite Iachin şi Boaz care erau de fiecare parte a pridvorului Templului (vezi comentariul la 1Regi 7,15). Cât priveşte ,,marea turnată care era sprijinită de doisprezece boi, vezi comentariul la 1Regi 7,23. Cele zece ,,temelii” pentru cele zece lighene sunt descrise în 1Regi 7,27-37. Deşi nu este enumerat aici, chivotul era încă în Templu, unde a rămas până când a fost ascuns în timpul arderii finale a Ierusalimului (vezi PK 452).
27:20 şi care n-au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului;
Ieconia. Vezi comentariul la cap. 22,24.
27:21 aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda, şi în Ierusalim:
Verset ce nu a fost comentat.
27:22 Ele vor fi duse în Babilon, şi vor rămâne acolo până în ziua, când le voi căuta Eu zice Domnul când le voi ridica iarăşi şi le voi aduce înapoi în locul acesta.
Duse în Babilon. Cu privire la împlinirea acestei profeţii vezi 2Regi 25,13-15.
Până în ziua. O aluzie la sfârşitul celor şaptezeci de ani de captivitate (vezi comentariul la Ieremia 25,11.12; 28,10; Daniel 9,2).
Comentariile lui Ellen G. White
1–22PK 443, 444; 4T 168, 169
2, 3 4T 168
2–11PK 443
4–11, 21, 224T 169