26:19 L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?
S-a temut de Domnul. În timp ce nu există referire la altă experienţă în Scripturi, ea e în acord cu caracterul lui Ezechia (vezi 2Cr. 29,4–10; 32,26). Domnul S-a căit. Vezi la Gen. 6,6; Exo 32,24; Num 23,19; Jud 2,18; Ioel 2,13.
Să ne împovărăm sufletul cu o nenorocire aşa de mare? Ideea în ebraică este că ei făceau sau puteau să facă un mare rău împotriva lor înşişi dacă ar fi luat viaţa unui profet inocent. LXX spune: ,,Întrucât am făcut un mare rău împotriva propriilor noastre suflete.” Versetul acesta e paralel cu sfatul lui Gamaliel când s-a ridicat înaintea sinedriului: ,,Dar dacă este dela Dumnezeu, n
o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.” (vezi Fapte 5,34-39). Rezultatul acestui sfat dat de bătrâni a fost de a deschide calea ca Ieremia să-şi continue lucrarea. Datorită în mare parte sprijinului dat profetului de Ahicam (vezi Ier 28,24), sfatul acesta al bătrânilor a fost primit şi pus în practică de conducătorii naţiunii.