25:1 Cuvântul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului
Al patrulea an al Ioiachim. Solia cap. 25 este cu precizie aşezată în anul ce a urmat imediat duceri în Babilon a primilor robi iudei (vezi la Dan 1,1). Solia dată în al patrulea an al lui Ioiachim, în 605 sau 604 în.Hr., ar părea a fi precedat parabola profetului cu privire la vasul olarului (vezi Ier 18; 19; PK 431).
Cel dintâi an. Nebucadneţar a urmat la tron tatălui său în vara lui 605 în.Hr., care ar fi anul urcării sale pe tron. Cel dintâi an al său ar fi următorul an întreg calendaristic, care după calculul iudaic ar începe în toamna anului 605, şi după calendarul babilonian în primăvara lui 604 (vezi la Dan 1,1; vezi şi Vol. II, p. 138; 160, 161n; Vol. III, p. 91, 92.
Nebucadneţar. Vezi la cap. 21,2.
25:2 cuvânt, pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând:
Verset ce nu a fost comentat.
25:3 De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi ascultat.
Al treisprezecelea an. Anul civil iudaic 627/626 î.Hr., (vezi la cap. 1,2), socotit de la 605/604 ca anul al patrulea al lui Ioiachim.
Douăzeci şi trei de ani. De la 626 în.Hr. (vezi la cap. 1,2) la 604 în.Hr. (vezi la cap. 25,1) sunt exact 23 d ani prin calculare incluzivă (vezi Vol. II, p. 136, 137). Perioada aceasta de 23 de ani se referă astfel la lungimea lucrării lui Ieremia la data când a fost dată solia din cap. 25.
De dimineaţă. Un idiom arătând efort stăruitor (vezi la cap. 7,13).
25:4 Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă; şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi.
Verset ce nu a fost comentat.
25:5 Ei au zis: Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie;
Întoarceţi-vă. Acest apel la pocăinţă, convertire şi ascultare arată în mod hotărât misiunea adevăratului profet (vezi 2Rg 17,13; Eze 18,30-32). Din veşnicie în veşnicie. Dacă exilaţii şi-ar fi îndeplinit misiunea lor dumnezeiască, sălăşluirea lor în ţară ar fi fost permanentă (vezi p. 30).
25:6 nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un rău!
Verset ce nu a fost comentat.
25:7 Dar nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră.
Spre nenorocirea voastră. Vezi cap. 24,9.
25:8 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,
Domnul oştirilor. Vezi la cap. 7,3.
25:9 iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice.
Toate popoarele. [,,Toate familiile,” KJV; ,,Toate hoardele seminţiilor,” G.Gal.; ,,Neamurile,” trd. Nitz.]. Diferitele rase subjugate de Nebucadneţar, şi care furnizau oameni care să servească în oştirile babiloniene.
De la miazănoapte. Vezi la cap. 1,14; 4,6.
Robul Meu. [,,Sluga Mea,” trd. G.Gal.; ,,Unsul Meu,” trd. Nitz.]. vezi cap. 27,6; 43,10. Şi Cir a fost numit ,,robul” lui Dumnezeu întrucât avea să împlinească o lucrare ce Dumnezeu dorea să fie săvârşită (vezi Isa 44,24 la 45,5).
Nebucadneţar. [,,Nebuchadnezzar,” KJV]. Cu privire la această scriere a numelui vezi la cap.
21,2).
Pustiu. [,,Uimire,” KJV. Ebr. shammah, ,,groază” [Nitz.], (vezi la cap. 5,30).
Batjocură. [,,Fluierătură,” KJV]. Adică derâdere.
25:10 Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii.
Strigătele de bucurie. Nu numai că aceste strigăte de bucurie (vezi la cap. 7,34) urmau să nu mai fie auzite, dar nici ,,uruitul morii,” râşnirea grâului de către femei (Exo 11,5; Mat 24,41), şi ,,lumina lămpii” urma să înceteze. Tabloul prezentat în Ier 25,10 e un tablou care descrie deplina destrămare a vieţii de familie, atât în ce priveşte privilegiile ei de bucurie, cât şi preocupările ei zilnice (vezi Apoc 18,22.23).
25:11 Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
Pustiu. [,,Uimire,” KJV]. Literal, ,,groază” (vezi la cap. 5,30).
Şaptezeci de ani. Această menţionare a perioadei de 70 de ani cuprinde naţiunile din imediata vecinătate a lui Iuda (vezi vers. 9), în timp ce cap. 29,10 se referă a captivitatea lui Iuda. Totuşi, LXX redă această ultimă propoziţie astfel: ,,şi ei vor servi printre neamuri şaptezeci de ani,” [,,vor rămânea robi între popoare, şaptezeci de ani,” trd. G.Gal.], ceea ce se potriveşte cu cap. 29,10, care aplică cei 70 de ani numai la iudei.
Această perioadă de 70 de ani a fost în general socotită una şi aceeaşi cu perioada de 70 de ani ai captivităţii babiloniene (cap. 29,10). Amândouă aceste perioade trebuie să fie socotite de la 605 în.Hr., la 536 în.Hr., inclusiv (în ce priveşte o tratare a acestei perioade de 70 de ani vezi Vol.
III, p. 90-92, 94-97).
25:12 Dar când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice.
Voi pedepsi. Această profeţie împotriva Babilonului a început să fie împlinită când ,,mezii şi perşii” au cucerit cetate, au ucis pe Belşaţar şi au pus capăt Imperiului neobabilonian (Dan 5,17-31). Deşi Babilonul a fost folosit de Dumnezeu ca să mustre e poporul Său, aceasta nu a scutit pe babilonieni de a fi pedepsiţi pentru propriile lor nedreptăţi (vezi Ier 50,51; cf. Isa 10,5-16).
Împăratul Babilonului. Ca unul din principalii vrăjmaşi ai lui Israel în timpurile Vechiului Testament, Babilonul a devenit un simbol potrivit în cartea Apocalipsei, al creştinismului decăzut, în împotrivirea ei faţă de rămăşiţa poporului lui Dumnezeu (vezi la Apoc 14,8; 17,5; 18,2). În mare măsură simbolurile din cartea Apocalipsei sunt luate din experienţele Israelului literal din vechime sau sunt bazate pe soliile simbolice ale profeţilor Vechiului Testament (vezi AA 585). Pentru acest motiv, când sunt studiate simbolurile cărţii Apocalipsei, un lucru important e să se dea o atenţie cât mai mare părţilor corespunzătoare din istoria şi profeţia Vechiului Testament. Numai pe un astfel de fundal simbolurile Apocalipsei primesc deplinul înţeles pe care Inspiraţia a intenţionat ca ele să-l exprime.
Diferite aspecte ale pedepsirii Babilonului aşa cum sunt arătate în Ier 25 sunt de valoare în legătură cu studierea pedepsirii Babilonului spiritual aşa cum e prezentată în Apoc 16 la 19 (vezi Isa 14,4). Observaţi următoarele:
Vezi tabelul urmator
25:13 Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile.
Verset ce nu a fost comentat.
25:14 Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mâinilor lor.
Le vor supune şi pe ele. Literal, ,,va face servi din ele.” Ca răsplătire divină babilonienii, pe atunci naţiunea fruntaşă a lumii, la rândul lor urmau să devină robii biruitorilor lor.
25:15 Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: Ia din mâna Mea, acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la care te voi trimite.
Ia din mâna Mea acest potir. Vezi Osa 75,8; Isa 51,17.22; Apoc 14,10.
25:16 Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea sabiei, pe care o voi trimite în mijlocul lor!
Vor bea. [,,Ei vor bea,” KJV]. O vie ilustrare a panicii şi a groazei care a apucat diferitele neamuri când a năvălit biruitorul babilonian asupra lor. Vinul mâniei lui Dumnezeu (vezi vers. 15) le va îmbăta, ca să zicem aşa, cu groază şi disperare (vezi Isa 51,17.22; Ier 51,7; Hab 2,16; cf. Apoc 14,10; 17,4; 18,3).
25:17 Eu am luat potirul din mâna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
Eu am luat potirul. Adică, profetul a făcut lucrul acesta în chip figurat turnând profeţiile sale împotriva acestor naţiuni.
25:18 Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;
Iuda. Ieremia începe nararea judecăţilor dumnezeieşti cu o profeţie de mustrare rostită asupra propriului său popor pentru nelegiuirea lor, şi apoi trece la aceea care va fi dată altor naţiuni (vezi 1Pet 4,17).
Batjocură. [,,Uimire,” KJV]. Literal, ,,groază” (vezi la cap. 5,30).
Blestem. [,,Fluierare,” KJV]. Expresia din KJV arată un dispreţ.
25:19 lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui;
Faraon. Împăratul Egiptului pe vremea aceea era Neco II (609-594 în.Hr.) care a fost înfrânt de Nebucadneţar la Carchemiş.
25:20 la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod;
La toată Arabia. [,,Poporul amestecat,” KJV; ,,Poporul cel amestecat,” trd. Nitz.; ,,Popoarele de robi amestecate,” trd.G.Gal.]. Sau ,,mulţimea amestecată” (vezi Ier 59,37; cf. Exo 12,38; Nem 13,3). Posibil o aluzie la ionieni şi carienii pe care Psametik I, Tatăl lui Neco II îi colonizase în Egipt, şi care erau folosiţi în oastea egipteană ca trupe auxiliare (vezi Herodot II, 152, 154); vezi la Iov 1,1.
Ţara filistenilor. Aceasta include cele patru cetăţi care urmează imediat: Ascalon, Gaza, Ecron şi Aşdod.
Celor ce au mai rămas din Aşdod. Poate o aluzie la faptul că împăratul egiptean Psametik I (vezi Vol. II, p. 90) a cucerit Aşdodul după un asediu de 29 de ani (vezi Herodot II, 157).
25:21 Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon;
Verset ce nu a fost comentat.
25:22 tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului, şi împăraţilor ostroavelor care sunt dincolo de mare;
Ostroavelor. Ebr. ’i, ,,insulă,” ,,ţinut de coastă” sau ,,ţărm.” Aici se face o referire la insulele
şi ţărmurile Mării Mediteraneene (vezi la Isa 49,1).
Buz. Aşezarea e nesigură. Se socoteşte de către unii că ar fi fost în Arabia.
Cei ce îşi rad colţurile bărbii. [,,Sunt în colţurile cele mai depărtate,” KJV]. Adică, aceia care
îşi tund părul într-un anumit fel.
25:23 Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii,
Verset ce nu a fost comentat.
25:24 tuturor împăraţilor Arabiei, şi tuturor împăraţilor Arabilor care locuiesc în pustie;
Arabilor. [,,Poporul amestecat,” LKV]. Vezi la vers. 20.
25:25 tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului, şi tuturor împăraţilor Mediei;
Zimri. Numele unei ţări care nu se mai întâlneşte nicăieri în altă parte în afară de Biblie. Unii cred că el trebuie pus în legătură cu Zimran, fiul cel mai mare al lui Avraam de la Chetura (Gen 25,1.2), şi că poziţia lui aici arată un trib arab nomad la sud-est de Palestina. Alţii îl consideră un nume criptic pentru Elam.
Elam. Vezi la Gen 10,22.
25:26 tuturor împăraţilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împărăţiilor lumii care sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei.
Şeşac. Considerat de unii a fi o denumire criptică pentru Babilon, la care s-a ajuns printr-un procedeu numit atbaş (vezi la cap. 51,1). Când e descifrat, consoanele ş-ş-c sunt egale cu b-b-l forma ebraică a Babilonului. Alţii gândesc că Şeşac poate să reprezinte acadianul Şişku, o denumire a Babilonului care apare în liste împărăţeşti târzii.
Va bea după ei. După ce va constrânge pe celelalte naţiuni să bea potirul înfrângerii, Babilonul însuşi urma la rândul lui să aibă aceeaşi experienţă.
25:27 Să le spui: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Beţi, îmbătaţi-vă, şi vărsaţi, şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi, la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!
Beţi, îmbătaţi-vă. Ieremia pare să revină la vers. 15, 16 (vezi comentariile de acolo), zugrăvind spaima şi dezamăgirea care avea să vină asupra oamenilor prin întristările neînţelegerii internaţionale.
Vărsaţi. O izbitoare reprezentare a predării, a vomării, prăzilor care fuseseră luate în război.
25:28 Şi dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Beţi!
Verset ce nu a fost comentat.
25:29 Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău: şi voi să rămâneţi nepedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabia peste toţi locuitorii pământului, zice Domnul oştirilor.
Încep să fac rău. Din nou, ca în vers. 18, tabloul judecăţii dumnezeieşti începe cu o vedenie a pedepsirii lui Israel (vezi 1Pet4,17). Dacă Ierusalimul nu poate să scape de invazia caldeeană, cu siguranţă nu pot să scape naţiunile împrejurătoare. De aceea ele, ca şi Iuda, vor fi înţelepte dacă se supun la jugul babilonian (vezi Ier 49,12).
25:30 Şi tu, să le proroceşti toate aceste lucruri, şi să le spui: Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului.
Va răcni. Versetele 30,33 rezumă printr-o figură dramatică solia cap. 25. Mai devreme profetul notase judecăţile care urmau să vină asupra lui Iuda şi asupra naţiunilor din jurul ei (vers. 9), şi în cele din urmă asupra Babilonului (vers. 12). Acum, în rezumat, Dumnezeu este înfăţişat ca răcnind din locuinţa Sa pentru a pedepsi toate naţiunile.
Aceste cuvinte îşi vor găsi o altă împlinire în conflictul final al naţiunilor precedând imediat a doua venire a lui Hristos (vezi GC 656, 657; PP 340).
Împotriva locului locuinţei Lui. Literal, ,,împotriva locului păşunii Lui” (vezi Ioel 3,16; Amos 1,2). [,,Împotriva pajiştii Sale,” trd. G.Gal.].
Va striga. Comp. 1Tes 4,16).
25:31 Vuietul ajunge până la marginea pământului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă sabiei, zice Domnul.
Se ceartă. Ebr. rib, ,,ceartă” sau ,,un caz înaintea judecăţii.” Tabloul este acela al lui Dumnezeu şezând la judecată asupra naţiunilor nelegiuite. Pradă săbiei. Simbol al distrugerii prin război. În conflictul final al naţiunilor, nelegiuiţii vor pieri prin felurite mijloace (vezi GC 657).
25:32 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare furtună se ridică de la marginile pământului.
O mare furtună. În ce priveşte comentariile vezi la cap. 23,19.
Marginile pământului. Adică, de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului (vezi cap. 6,22).
25:33 Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ.
Cei pe care-i va ucide Domnul. Vezi Isa 34,1-4; 66,15.16.24; GC 657).
Nu vor fi nici jeliţi. A nu primi respectul serviciului de înmormântare obişnuit însemna să se adauge la dezonoarea pedepsirii lor.
25:34 Gemeţi, păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pământ ca un vas de preţ.
Păstori. Aceia care erau păstori neadevăraţi ai poporului păşunii lui Dumnezeu (vezi la cap. 23,1). Acelaşi vai e rostit împotriva falşilor conducători religioşi, care, în zilele de pe urmă, au făcut poporul să se încreadă în o minciună (GC 635).
Tăvăliţi-vă. Literal, ,,a se rostogoli.” ,,Rostogoliţi-vă” poate fi urmat de cuvântul de adaos ,,în cenuşă” [ca în KJV], sau poate fi adăugată altă expresie care se potriveşte la context, ca de pildă ,,pe pământ,” sau ,,în ţărână.” Fapta era o expresie de doliu şi de durere.
Povăţuitor. [,,Căpetenii,” KJV]. Literal, ,,cei puternici,” adică, fruntaşii şi conducătorii poporului. Vas de preţ. LXX redă această expresie: ,,şi veţi călca ca berbecii aleşi” [ce în G.Gal.].
25:35 Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povăţuitorii turmelor!
Povăţuitor. Vezi comentariile la vers. 34.
25:36 Se aud strigătele păstorilor, şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune,
Se aud. Omiţând aceste cuvinte de adaos se pare că se întăreşte forţa propoziţiei, care descrie pe Ieremia ca auzind ,,strigătul” şi ,,urletul” conducătorilor poporului. [,,Răsună strigarea păstorilor şi urletul conducătorilor,” trd. Nitz.].
25:37 şi colibele cele liniştite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului.
Colibele. Sau literal, ,,locurile de păşune,” (vezi la vers. 30).
25:38 El Şi-a părăsit locuinţa, ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mânia lui aprinsă.
Ca un pui de leu. ,,Mielul lui Dumnezeu” este şi ,,leul din seminţia lui Iuda” (Apoc 5,5). Un ,,leu” aduce în minte nu numai un tablou de maiestate dumnezeiască dar, şi o reprezentare grafică a puterii nimicitoare, ca aceea pe care Domnul o va folosi când săvârşeşte ,,fapta ciudată” a Sa de distrugere a nelegiuiţilor (vezi la Isa 28,21). Aici Ieremia reia ilustraţia din vers. 30, care preînchipuie mânia Domnului prin răcnetul unui leu (vezi Amos 3,8) care-şi părăseşte ,,locuinţa” din pădure spre a-şi căuta prada.
Urgia. Ebr. chazon, ,,aprindere;” totdeauna cu sensul de ,,mânie” şi folosit numai cu privire la Dumnezeu în Vechiul Testament. [,,Văpaia mâniei,” trd. G.Gal.; ,,Aprinderea mâniei,” trd. Nitz.].
Pustiitor. [,,Apăsător,” KJV]. Ebr. yomah, participiul lui yamah, ,,a apăsa.”
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–38PK 430, 431
2, 3 PK 430
5 PK 319
8–11PK 430
12 PK 552
15–19PK 431
29 PK 450
30 PP 340; 1T 354
31 GC 656; ML 362; Te 231
33 EW 290; GC 657; SR 415
34, 35 GC 655