22:20 Suie-te pe Liban, şi strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sunt zdrobiţi!
Suie-te pe Liban. Data acestei solii (vers. 20-30) nu poate fi precizată, totuşi versetele 24-26 arată că solia a fost dată în timpul scurtei domnii a lui Ioiachim, 597 înHr., şi a fost adresată acestui împărat. Munţii Libanului şi ai Basanului dominau drumul babilonienilor, deci un loc potrivit pentru a deplânge nenorocirile lui Iuda.
Abarim. Numele dar şirului de munţi de la sud de Galaad şi Basan (vezi Num 27,12; 33,47;Deu 32,45).
Toţi cei ce te iubesc. [,,Ibovnicii,” KJV]. Naţiunile acelea cum sunt asirienii şi egiptenii, cu care Iuda făcuse alianţă (2Rg 16,7-9; comp. Eze 23,5.9; vezi la Ier 4,30). Plinătatea acestei nimiciri a avut loc când oştirea lui faraon Neco a fost zdrobită de Nebucadneţar la Carchemiş (Ier 46,2).