22:18 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu-l vor plânge, zicând: Vai, fratele meu! Vai, sora mea! Nici nu-l vor plânge, zicând: Vai doamne! Vai, măria sa!
Nu-l vor plânge. Urma să fie un izbitor contrast între moartea lui Ioiachim şi aceea a lui Iosia. Nu uram să fie nici un fel de tânguire pentru neevlaviosul fiu cum fusese pentru evlaviosul tată (vezi 2Cr 35,25). Rudele lui Ioiachim nu urmau să plângă pierderea cuiva iubit; nici supuşii împăratului nu urmau să se tânguiască de pierderea conducătorului lor (vezi 1Rg 13,30; Mar 5,38.39).