21:1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când i-a trimis împăratul Zedechia pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică:
Cuvântul. Capitolul 21 nu e în succesiune cronologică cu capitolele următoare, dar aparţine domniri lui Zedechia. Foarte probabil că evenimentele descrise aici au avut loc la începutul ultimului asediu al lui Nebucadneţar contra Ierusalimului, 588 în.Hr. (vezi Vol. II, p. 98; Vol. III, p. 92). Văzând oştirile babiloniene împresurând Ierusalimul, Zedechia cuprins de teamă perspectivei ameninţătoare, a trimis doi conducători la Ieremia spre a întreba pe Domnul.
Paşur. Nu cel amintit la cap. 20 (vezi cap. 20,9).
Ţefania. ,,Al doilea preot” (Ier 52,24; comp. 2Rg 25,18), unul imediat după marele preot.
21:2 Întreabă pe Domnul pentru noi; căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi.
Nebucadneţar. ,,Nebuchadnezzar,” KJV]. Această cartografiere ce se întâlneşte deseori în Ieremia este mai apropiată de babiloniana Nabi-kudurri-uşur, decât Nebucarneţar din unele traduceri (vezi la Dan 1,1).
Poate. Deşi solii veniseră să întrebe cu privire la calea pe care trebuia s-o urmeze împăratul şi sugerează că se şi aşteptau la un răspuns favorabil pentru Zedechia. Ei doreau ca Domnul să săvârşească ,,una dintre minunile Lui” spre a scăpa cetatea de primejdia ei. Ţinând seama de miraculoasa nimicire a armatei lui Sanherib (2Rg 19; Isa 37), această acţiune se poate să fie una de aşa zis respect, având ca scop să ademenească pe profet să se alăture celor care se împotriveau babilonienilor. Mai târziu s-a mai făcut o încercare de a atrage pe Ieremia de partea împăratului (Ier 37,3).
Să-l îndepărteze de la noi. Adică să ridice asediul.
21:3 Ieremia le-a răspuns: Să spuneţi lui Zedechia:
Verset ce nu a fost comentat.
21:4 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre, şi cu care vă luptaţi în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului şi împotriva Haldeilor care vă împresoară, şi le voi strânge în mijlocul cetăţii acesteia.
Voi întoarce. Ieremia informează pe reprezentanţii împăratului că strădaniile lor sunt în van. Dumnezeu nu va îndepărta pedeapsa de la poporul Său. Babilonienii urmau să vină mai aproape şi tot mai aproape, înaintând în chip irezistibil, până ce în cele din urmă urma să vină ,,în mijlocul cetăţii acesteia.”
21:5 Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mâna întinsă şi cu braţ tare, cu mânie, urgie, şi mare supărare.
Eu Însumi voi lupta. De multe ori în cursul istoriei lui, Israel întâmpinase cu încredere oştiri superioare, încrezătoare că Dumnezeu era cu eu. Dar acum, ,,Dumnezeul lui Israel” (vers. 4), declară că El este de partea năvălitorilor haldei. Cauza lui Israel este lipsită de nădejde.
21:6 Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atât oameni cât şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă.
Verset ce nu a fost comentat.
21:7 După aceea zice Domnul voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, şi pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa; şi Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul sabiei, nu-i va cruţa, nu va avea nici o milă de ei, şi nu se va îndura de ei.
Voi da pe Zedechia. Lipsa de frică a lui Ieremia s-a dovedit în chip izbitor prin aceste cuvinte cu privire la un împărat care era însă pe tron, şi unul care fusese puternic îndemnat de căpeteniile sale să înfrunte puterea lui Nebucadneţar (vezi cap. 38,1-6).
Îi va trece prin ascuţişul săbiei. [,,Îi voi lovi cu ascuţişul săbiei,” trd. Nitz.]. Aceasta s-a întâmplat în mod literal (vezi cap. 52,8-11.24,27).
21:8 Iar poporului acestuia să-i spui: Aşa vorbeşte Domnul: Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii.
Iată că vă pun înainte. Ieremia vorbeşte aici în sensul literal fie al găsirii ,,căii vieţii” prin predarea la haldei sau prin mergerea pe ,,calea morţii” dacă li se vor împotrivi. În altă parte aceleaşi cuvinte au fost folosite pentru a exprima un înţeles mult mai spiritual (vezi Deu 11,26-28; 30,15-19).
21:9 Cine va rămâne în cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, care vă împresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.
Cine va ieşi. Vrăjmaşii lui Ieremia puteau uşor tâlcui această afirmaţie ca însemnând că profetul susţinea fie trădarea, fie dezertarea. În ciuda întregii împotriviri faţă de profet, au fost mulţi cei care au luat aminte la cuvintele lui, şi ca urmare îşi salvaseră viaţa (vezi cap. 39,9; 52,15).
Pradă. Vezi cap. 38,2; 39,18; 45,5.
21:10 Căci Eu Îmi îndrept privirile împotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care o va arde cu foc.
O va arde. Deşi cucerirea cetăţilor asediate adesea atrăgea asupra acestor locuri nimicirea prin foc, la fel este de adevărat că multe din ele au scăpat de la această soartă, după capriciul învingătorului. Inspiraţia de la Dumnezeu a profeţiilor lui Ieremia este indicată de precisa lor împlinire (Ier 52,12.13 comp. 2Rg 25,8.9; 2Cr 36,19).
21:11 Şi să spui casei împăratului lui Iuda: Ascultaţi Cuvântul Domnului,
Verset ce nu a fost comentat.
21:12 casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: Faceţi dreptate dis-de-dimineaţă, şi scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
Casă a lui David. O referire la diferiţi slujbaşi ai cârmuirii care aparţineau familiei regale. Funcţiile judecătoreşti ale statului pare să fi fost apucate în mare parte de membri ai familiei regale.
Dis de dimineaţă. Se pare că unul din cele mai bune mijloace folosite de un cârmuitor oriental spre a păstra favoarea poporului era de a se scula în zorii zilei şi de a se duce la poarta cetăţii (vezi Gen 19,1) pentru a asculta plângerile şi cererile celor care fuseseră vătămaţi. Vădita neglijare din partea lui David a acestui înţelept obicei a oferit ocazia pentru răzvrătirea lui Absalom (vezi la 2Sa 15,26-), în timp ce atenţia dată de Solomon nevoilor au contribuit la faima împăratului ca om înţelept (vezi 1Rg 3,16-28). Aşteptarea până la o parte mai târzie în timp a zilei, când căldura devenea copleşitoare, ar fi avut acest drept urmare pierderea aceste ocazii de a împărţi poporului dreptatea cuvenită (vezi 1Sa 4,5; Ecl 10,16.17).
Asuprit. [,,Jefuit,” KJV]. Ebr, gazal, ,,a sfâşia,” ,,a prinde,” ,,a jefui.”
21:13 Iată, am necaz pe tine, cetate aşezată în vale, pe stânca din câmpie, zice Domnul, pe voi care ziceţi: Cine se va pogorî împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?
Cetate. [,,Locuitori,” KJV; ,,Cel ce zaci în vale,” trd. Nitz.; ,,Locuitoare,” trd. G.Gal.]. literal, ,,locuitoare.” În ebraică este folosit genul feminin, ca şi în cazul ,,fiica Sionului” (Ier 4,31; 6,2.23; Psa 9,14). Se pare că aceasta este o referire la parte de jos a cetăţii Ierusalimului.
Stânca. Ebr. şur, ,,o stâncă mare.” Se poate că aceasta înfăţişează partea cea mai înaltă a Ierusalimului, care era clădită pe dealul Sionului (vezi la cap. 17,3).
Cine se va pogorî? Ca şi iebusiţii de pe vremuri, locuitorii iudei se încredeau în ceea ce ei în mod greşit socoteau a fi fortăreaţa cu neputinţă de cucerit a poziţiei naturale a Sionului (vezi la 2Sa 5,6.7).
21:14 Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; voi pune foc pădurii voastre, şi-i va mânca toate împrejurimile.
Pădurii. Această expresie a fost interpretată ca însemnând sau 1) în adevăr păduri (vezi 1Sa 23,15), sau 2) palatul regal, care, din pricina coloanelor de cedru, fusese numit ,,casa din pădurea Libanului” (1Rg 7,2; 10,21; vezi 2Sa 7,2.7; Ier 22,6.7). Una din faptele de distrugere ale unei armate invadatoare, ca aceea a lui Nebucadneţar, era tăierea “cedrilor înalţi” “şi a brazilor aleşi” (2Rg 19,23). Repetatele distrugeri de copaci din ţară dau în parte motivul rarităţii copacilor în Palestina modernă.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 8 EW 221