2:6 Ei n-au întrebat: Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?
N-AU ÎNTREBAT. Sau ,,Nici nu au spus”. Oamenii erau josnic de nerecunoscători faţă de providenţialele eliberări şi faţă de grija binefăcătoare pe care Dumnezeu le revărsase cu mână largă asupra lor, şi acordau o mică preţuire Binefăcătorului lor.
NE-A SCOS. Viaţa lui Israel ca naţiune începe cu marele act al eliberării. Eliberarea din sclavia egipteană este deseori amintită ca exemplul suprem al miraculoasei intervenţii a lui Dumnezeu în favoarea poporului Său (Exod 20,2; Deuteronom 7,8; Isaia 63,10–14; Osea 2,15; 11,1; 12,9.13; 13,4; Amos 2,10; Mica 6,4; etc.).
PRIN PUSTIE. Ocrotirea de către Dumnezeu a unei aşa mari mulţimi de oameni faţă de primejdiile şi lipsurile din pustie constituie o uimitoare dovadă a atotputerniciei Lui, cum şi a bunătăţii şi purtării Lui de grijă (vezi Deuteronom 32,10).
UMBRA MORŢII. Vezi comentariul la Psalmi 23,4.