2:5 Aşa vorbeşte Domnul: Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?
CE NELEGIUIRE? Vezi Mica 6,34. Dumnezeu provoca pe Israel să arate că El fusese necredincios sau că El călcase legământul. De fapt, profetul întreabă, ,,Oare Domnul a dovedit vreo înşelăciune sau nu Şi-a ţinut vreuna din făgăduinţe? În ce dat El greş?” (vezi Deuteronom 32,4). Versetul acesta prezintă mişcătoarea cerinţă a unei iubiri jignite, conştientă de integritatea şi credincioşia ei.
NIMICURI. Sau ,,Deşertăciune”. O referire la idolii lui Israel (Ieremia 10,15; 14,22; 16,19; comp. Deuteronom 32,21; 1Regi 16,13; 1Corinteni 8,4; vezi comentariul la Eclesiastul 1,2). Cândva Israel umblase după Dumnezeu; acum poporul se ţinea de lucruri deşarte.
AU AJUNS EI ÎNŞIŞI DE NIMIC. Oamenii privesc la natura lucrului la care se închină (vezi Deuteronom 7,26; Romani 1,21-23; PP 306, 324, 335).