2:2 Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.
DU-TE ŞI STRIGĂ. Dacă Ieremia era în Anatot, acum i s-a poruncit să plece de acolo şi să se ducă la Ierusalim în vederea activităţii lui profetice.
MI-ADUC AMINTE. Literal, ,,Îmi aduc aminte de tine” spre binele tău, sau în folosul tău (vezi Neemia 5,19).
DRAGOSTEA PE CARE O AVEI CÂND ERAI TÂNĂRĂ. Sau ,,Bunătatea tinereţii tale”. Gramatical expresia poate însemna fie dragostea [credincioşia] lui Dumnezeu faţă de Israel, fie cea a lui Israel care răspunde fierbinţilor rugăminţi ale iubirii lui Dumnezeu. Printr-o figură poetică Dumnezeu este prezentat ca Îndrăgostitul iar Israel ca logodnica Lui.
LOGODITĂ. Literal, ,,vremea logodnei,” sau ,,starea de a fi logodnică.” Starea de logodire era începutul istoriei ei. PĂMÂNT NEASEMĂNAT. Israel şi-a dovedit sinceritatea dragostei dând uitării confortul şi starea oarecum de siguranţă a Egiptului pentru a urma pe Dumnezeu într-o pustie stearpă.