2:13 Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.
ÎNDOIT PĂCAT. Cele două păcate sau rele pot fi definite ca, 1) lepădarea a ceea ce este real, şi 2) adoptarea a ceea ce este ireal. În mod firesc cel dintâi a dus la cel de-al doilea.
M-AU PĂRĂSIT. Acest ,,Mă” este accentuat în ebraică.
APE VII. Adică ape curgătoare. Expresia ebraică tradusă astfel se întâlneşte în Geneza 26,19; Levitic 14,5, etc. Cu privire la această imagine compară cu Ieremia 17,13; Ioan 4,10; 7,37; 3T 467; PP 413.
PUŢURI CRĂPATE. Totdeauna apa a fost ceva preţios în Orientul Apropiat. Oricine poseda un izvor îmbelşugat de apă dătătoare de viaţă ar fi fost un nebun să-l dea în schimbul unui puţ crăpat în care s-ar găsi apă stătută.