18:6 Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!
Nu pot să fac eu cu voi? Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Israel nu ca indivizi şi nu cu privire la mântuirea personală, ci ca o naţiune şi în termenii relaţiei de legământ cu El (vezi v. 7). Întreaga purtare a lui Dumnezeu cu Israel în veacurile trecute a fost întemeiată pe chemarea lui Israel de a sluji în calitate de depozitari ai voinţei Sale descoperite (Romani 3,1.2) şi de a fi unealta Sa deosebită în scopul mântuirii lumii (Gen 12,1-3; Deuteronom 4,6-9.20; 7,6-14; vezi p. 26, 27). Dumnezeu a pus în faţa poporului Său în mod lămurit faptul că stricta ascultare din partea lor era o cerinţă pentru ca El să-i binecuvânteze şi să-i facă o binecuvântare pentru alţii (Deuteronom 28,1-14) şi că neascultarea din partea lor avea să aducă în mod inevitabil un blestem şi în cele din urmă lepădarea lui Israel ca popor al Său ales (Deuteronom 28,15.63-66). Aici, prin Ieremia, Dumnezeu reafirmă ceea ce deja spusese prin Moise şi adaugă avertizarea că neascultarea din partea lor urma să anuleze făgăduinţele binecuvântării şi asigurarea că pocăinţa sinceră va face fără efect ameninţările cu lepădarea (Ieremia 18,7-10). În ce priveşte expunerea principiilor pe baza cărora Dumnezeu lucrează cu naţiunile, vezi comentariul la Daniel 4,17; vezi şi comentariul la Exod 9,16.17.
Cum este lutul. Ca naţiune Israel intrase de bunăvoie în relaţia de legământ (Exod 19,3-8; 24,3-8). Făcând aceasta israeliţi Îl acceptaseră pe Dumnezeu ca împărat al lor (vezi 1Samuel 8,7), pentru a conduce trebuirile naţiunii în aşa fel încât prin ei să înfăptuiască mântuirea omenirii (vezi Ioan 4,22; vezi p. 26-30). Ca urmare a propriei lor alegeri în această privinţă ei ajunseseră ca lutul în mâna olarului. În zilele lui Ieremia ,,lutul s-a stricat în mâinile olarului” (Ieremia 18,4), iar ca meşter olar, Dumnezeu era îndreptăţit să-i înlăture ca naţiune. Dar în îndurarea Sa El era dispus să reia vasul de lut fără valoare şi să-l facă ,,un alt vas” (v. 4). Tot ce fusese făgăduit încă se putea împlini cu condiţia să-L iubească pe Dumnezeu şi să-I slujească (Zaharia 6,15; comp. Isaia 54,7; Ezechiel 36,11; 43,10.11; Mica 6,8; Zaharia 10,6; vezi şi p. 31, 32).