18:15 Totuşi poporul Meu M-a uitat şi aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,
S-a abătut. O referire la profeţii şi învăţătorii mincinoşi care conduc poporul în rătăcire (vezi cap. 14,13-18).
A părăsit vechile cărări. Aceleaşi ca şi ,,căile” amintite mai înainte, referindu-se la credinţa cândva morală a patriarhilor (vezi comentariul la cap. 6,16). Părăsind ,,căile” sau drumurile largi, pentru a merge pe poteci strâmte, ,,cărări” cum se putea aştepta Iuda la altceva decât să se abată sau poticnească?