15:8 Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua în amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.
Văduvele lor. Războiul cu invadatorii este descris ca lipsindu-le pe femei de soţii lor.
Mama. Desigur că ideea este că din moment ce taţii au fost ucişi, femeile mai în vârstă sunt lăsate să se încreadă în destoinicia fiilor lor. Totuşi, totul este zadarnic, înfrângerea este inevitabilă.
Namiaza mare. Poate ceasul când ,,pustiitorul” era mai puţin aşteptat, timpul când cele mai multe oşti se odihneau (vezi comentariul la cap. 6,4).
Ea. Adică cetatea, Ierusalimul. Cuvântul ebraic obişnuit pentru cetate, ’ir, mai înseamnă şi ,,spaimă”. Deşi acest ultim sens este destul de rar, el se potriveşte aici mai bine în context. Astfel aceste cuvinte de încheiere ar putea să zică literal: ,,Într-o clipă voi aduce peste ea spaimă şi groază.” LXX zice: ,,Deodată am adus asupra ei cutremur şi nelinişte”.