11:1 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:
Cuvântul. Vezi comentariul la cap. 1,1; 2,1. Acest capitol cuprinde o parte a soliei prezentată în ,,Cuvântarea Templului” (vezi comentariul la cap. 7,1; comp. PK 414). Această solie a fost mai târziu repetată în toată ţara lui Iuda (vezi comentariul la cap. 11,6).
11:2 Ascultaţi cuvintele acestui legământ, şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului!
Cuvintele acestui legământ. Datorită găsirii în timpul domniei lui Iosia a ,,cărţii legii”, expresia ,,acest legământ” capătă aici un sens special (vezi 2Regi 22,8 la 23,8). Partea din Sfânta Scriptură care timp de mulţi ani fusese pierdută se presupune a fi fost cartea Deuteronomul, sau cel puţin o parte din ea (vei PK 392, 393). Cartea Deuteronomul cuprindea ,,cartea legământului” (PK 392). Învăţătura lui Ieremia atrăsese deseori atenţia asupra sfaturilor date în Deuteronom (PK 411). Chiar legământul era acela încheiat la Sinai (Ieremia 11,4; comp. Exod 19,5; Levitic 16,12). Cartea Deuteronomul cuprindea un rezumat amănunţit al condiţiilor acestui legământ. Lui Ieremia îi revenea lucrarea de a îndrepta atenţia oamenilor la preceptele neglijate ale acestei cărţi (PK 414).
11:3 Zi-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia,
Blestemat. Vezi Deuteronom 27,26.
Ascultă. Ebr. shama’, ,,a auzi”, folosit adesea în sensul de ,,a lua aminte la”, ,,a da atenţie”, ,,a da ascultare”.
11:4 pe care l-am poruncit părinţilor voştri, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: Ascultaţi glasul Meu, şi faceţi tot ce vă voi porunci; şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;
Din cuptor. Această expresie, arătând spre robia lui Israel în Egipt, este o altă reflecţie a cărţii legământului (vezi Deuteronom 4,20). Ascultaţi glasul Meu. Vezi Deuteronom 11,27; 28,2-14.
11:5 atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinţilor voştri, că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi. Şi eu am răspuns: Amin, Doamne!
Jurământul. În ce priveşte o explicaţie, vezi Levitic 26,3-13; Deuteronom 7,8; 8,18.
Curge lapte şi miere. O expresie proverbială care indică belşugul pământului Palestinei (vezi comentariul la Exod 3,8; comp. Deuteronom 6,3).
Amin. Ebr. ’amen, o expresie obişnuită în cadrul cultului ebraic (vezi Neemia 8,6; Psalmi 41,13; 106,48). Cuvântul ,,amin” folosit în limba noastră derivă din această rădăcină şi înseamnă: ,,Aşa să fie”.
11:6 Domnul mi-a zis iarăşi: Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi zi: Ascultaţi cuvintele legământului acestuia, şi împliniţi-le!
În cetăţi. Se vede că Ieremia mergea din cetate în cetate stăruind asupra importanţei ascultării de ,,cuvintele acestui legământ” (vezi PK 414).
11:7 Căci am înştiinţat pe părinţii voştri, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate dimineţile, zicând: Ascultaţi glasul Meu!
În toate cetăţile. Cu privire la sensul acestui idiom vezi comentariul la cap. 7,13.
11:8 Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia, pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.
Pornirile. Literal, ,,încăpăţânarea”.
Cuvintele legământului acestuia. Vezi Deuteronom 27,28.
11:9 Domnul mi-a zis: Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului.
Uneltire. Ebr. qesher, scoţând în evidenţă o legare laolaltă. Părea ca şi cum poporul într-o inimă urma pe calea apostaziei spirituale. Efectele aparent salutare ale străduinţei din toată inima a lui Iosia de a izgoni idolatria au fost de scurtă durată.
11:10 S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu, pe care-l făcusem cu părinţii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
11:11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!
Voi aduce… nenorocire. Literal, ,,aduc rău”, accentuând hotărârea lui Dumnezeu de a pedepsi poporul din pricina nelegiuirii lui.
Nu-i voi asculta. Aceasta nu înseamnă că Domnul avea să nu ia deloc aminte la rugăciunile poporului Său. Dar când poporul avea să strige să fie scăpat de necazul prezis, Dumnezeu nu avea să înlăture pedeapsa. Domnul ştia ce era mai bine pentru poporul Său. Disciplina era menită să fie salutară. Deşi nu era nici o scăpare din nenorocirea naţională cu care se ameninţa, Domnul era la fel de pregătit şi dispus să asculte orice rugăciune de căinţă personală şi să împlinească orice cerere individuală de iertare aşa cum fusese totdeauna. Nelegiuirea lui Iuda ca un tot este arătată în v. 9 şi
10.
11:12 Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
Să cheme pe dumnezei. Compară experienţa împăratului Saul. Când, din cauza apostaziei, Domnul a refuzat să răspundă la întrebarea împăratului cu privire la rezultatul luptei iminente, Saul s-a îndreptat la vrăjitoarea din En-dor (vezi comentariul la 1Samuel 28,6.7). Că naţiunea ca întreg era nepocăită este arătat limpede prin graba cu care oamenii s-au întors către dumnezeii lor mincinoşi.
11:13 Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţe are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!
Câte cetăţi ai. Vezi comentariul la cap. 2,28.
Altare. Literal, ,,ruşine”, despre care se arată în propoziţia următoare că se referă la chipul lui Baal (vezi comentariul la cap. 2,26). Cu privire la reînnoirea cultului lui Baal produsă de Manase, fiul şi urmaşul lui Ezechia, vezi comentariul la 2Cronici 33,1-3.
11:14 Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
Tu însă nu mijloci. Această dă de înţeles că în iubirea sa faţă de poporul său Ieremia mijlocise stăruitor pentru el (vezi comentariul la cap. 7,16). Continuarea lor în nelegiuire a făcut inutilă această mijlocire. Ei nu dăduseră pe faţă nici un spirit de pocăinţă, iar strigătul lor nu era nimic altceva decât expresia dorinţei lor de a scăpa de pedeapsă (vezi comentariul la v. 11).
11:15 Ce ar putea să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!
Nelegiuiri. Ebr. mezimmeh, literal, ,,un plan rău”.
Mulţime. Textul ebraic al acestei părţi a versetului este obscur, iar legătura gramaticală a cuvântului pentru ,,mulţime” este imprecisă. În loc de ,,mulţime” LXX redă prin euchai, ,,rugăciuni” sau ,,juruinţe”, care s-ar părea că este sensul intenţionat aici. Pasajul ar putea fi tradus atunci: ,,De ce iubitul Meu a săvârşit nelegiuirea în casa Mea? Oare rugăciunile şi jertfele sfinte vor îndepărta răutatea de la tine, sau voi scăpa de aceste lucruri?” ,,Carnea sfântă” vrea să însemne ,,carnea sfinţită”, adică ,,carnea de jertfă”.
11:16 Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri, îl arde cu foc, şi ramurile lui sunt sfărâmate.
Măslin verde. Compară Psalmi 54,8; Romani 11,1-24. Cuvântul tradus ,,verde” denotă bogăţia şi abundenţa frunzelor.
11:17 Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.
Te-ai sădit. Cel care sădeşte un pom are dreptul să-l smulgă dacă se dovedeşte că este neroditor. Dumnezeu a avut un plan deosebit pentru vechiul Israel (vezi p. 26, 27). Când poporul a dat greş în misiunea sa divină, Dumnezeu a îndepărtat de la ei drepturile şi privilegiile lor speciale (vezi Matei 21,33-43; Isaia 5,1-7; Ieremia 2,25).
11:18 Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
Mi-a dat de ştire. Anume, despre faptele lor rele. Întorcându-se de la păcatele lui Iuda şi Israel în general, profetul îşi îndreaptă atenţia în restul capitolului la ,,faptele” concetăţenilor săi din Anatot şi la complotul lor de a-i lua viaţa.
11:19 Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.
Un miel blând. ,,Un bou” [KJV]. Ebr. ’alluph. Când este folosit ca substantiv înseamnă ,,prieten”, ,,un amic intim” (vezi comentariul la cap. 3,4), sau uneori ,,vită” (vezi comentariul la Psalmi 144,14). Ca adjectiv el înseamnă ,,blând”. Aşa că în loc să se traducă acest pasaj în forma ebraică ,,un miel sau un bou” (ca în KJV), el poate fi tradus ,,un miel blând” sau ,,un miel dezmierdat”. LXX redă expresia prin ,,un miel nevinovat”.
11:20 O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!
Răzbunarea. Ieremia apelează la Dumnezeu spre a-i face dreptate. Unii au socotit că vorbirea aceasta este oarecum răzbunătoare, dar acesta nu este în mod necesar cazul. Ieremia era conştient de faptul că el săvârşea lucrarea Domnului. Deci orice îi încurca lucrarea era un atac împotriva lui Dumnezeu (vezi Vol. III, p. 624).
11:21 De aceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa, şi zic: Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!
Oamenii din Anatot. Anatotul fusese rânduit pentru preoţi (Ioan 21,18), şi era localitatea de origine a lui Ieremia (Ieremia 1,1). Deci ,,oamenii din Anatot” erau preoţi, ba mai mult, ei erau rude apropiate ale lui Ieremia (vezi cap. 12,6). Fusese greu pentru Ieremia să-şi dea seama de adâncimea apostaziei lui Iuda (cap. 11,9-11; vezi comentariul la cap. 10,19). Acum, Dumnezeu îl înştiinţează pe Ieremia de complotul tainic împotriva vieţii lui (cap. 11,18.19.21) şi când profetul află despre uneltirea lor împotriva lui însuşi începu să înţeleagă atitudinea împotriva lui Dumnezeu (v. 20; vezi cap. 12,1; 17,18).
Nu prooroci. Compară experienţa lui Amos (Amos 7,10-13) cu cea a lui Isus (Luca 4,16-30) şi a lui Pavel (Fapte 9,23; 23,12).
11:22 De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.
Tinerii. Adică bărbaţii de vârsta militară, după cum reiese din faptul că urmau să moară ,,ucişi de sabie”.
11:23 Şi nici unul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când îi voi pedepsi.
Nici unul nu va scăpa. Dacă ,,rămăşiţa” se referă la cei care aveau să se întoarcă din robie, atunci evident că profeţia se aplica numai la aceia care uneltiseră împotriva lui Ieremia, deoarece unii dintre bărbaţii din Anatot s-au înapoiat (vezi Ezra 2,23; Neemia 7,27). Pe de altă parte, profetul s-ar putea să se refere la ducerea în exil a tuturor locuitorilor cetăţii. Faptul că Anatotul era în apropierea Ierusalimului acea să aducă asupra lui toată forţa invaziei babiloniene.
Pedeapsă. Literal ,,cercetare”. Scopul cercetării este pedepsirea (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5). Ieremia foloseşte această expresie ca în mod deosebit să se refere la timpul hotărât de Dumnezeu pentru pedepsirea apostaţilor (vezi Ieremia 8,12; 10,15; 23,12; 46,21; 48,44; 50,27; 51,18).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2 PK 466
5 1T 203
6 PK 414