10:5 Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi, şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă nici un rău, şi nu sunt în stare să facă nici un bine.
Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări. Ebr. miqshah, folosit în Vechiul Testament numai pentru lucrări strunjite sau bătute cu ciocanul (vezi Exod 25,18.31.36) sau pentru un câmp de castraveţi (vezi Isaia 1,8).
Ogor de castraveţi. Sau ,,palmier” [KJV]. Ebr. tomer. Cuvântul care în general denotă un palmier este ortografiat tamar (Exod 15,27; Levitic 23,40; Numeri 33,9; etc.). Este îndoielnic că aici este vizat un palmier. A fost sugerată o altă interpretare bazată pe un comentariu dintr-o lucrare apocrifă, Epistola lui Ieremia, scrisă în perioada macabeilor. Pasajul din Ieremia pare să se refere la această profeţie. Versetul 70 (v. 69 din LXX) al acestei epistole zice: ,,Căci aşa după cum o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi nu păzeşte nimic, aşa sunt şi dumnezeii lor de lemn, îmbrăcaţi în aur şi argint.” Ţinând seama că traducerea ,,ogor de castraveţi” este sprijinită de Isaia 1,8 este posibil ca prin ebraicul tomer profetul să fi intenţionat să desemneze o sperietoare de păsări. Aceasta ar da interesanta traducere: ,,Ei sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi.” O sperietoare într-o grădină de zarzavat este ţeapănă, fără viaţă şi neputincioasă. Ea este pusă ca să sperie păsările, dar până şi ele pot ajunge să-şi dea seama de neputinţa ei.
Nu vorbesc. Ca şi sperietorile de păsări dintr-un ogor, idolii, deşi pe dinafară sunt făcuţi să semene cu o făptură omenească şi deşi stau într-o poziţie ca şi cum ar vorbi, nu sunt decât nişte stâlpi muţi (vezi Psalmi 115,5).
Sunt duşi de alţii. De obicei idolii erau căraţi în timpul marilor procesiuni ale dumnezeilor cu ocazia sărbătorilor religioase babiloniene (vezi Psalmi 115,7; 1Samuel 46,1.7).
Nu pot să meargă. Idolii nu pot să meargă singuri nici măcar la propria procesiune.
Nu vă temeţi de ei. Păgânii se închinau dumnezeilor lor fie cu speranţa că aceşti dumnezei lear putea face bine, fie de teama că le vor face rău. Însă profetul declară că aceşti dumnezei nu sunt în stare nici să-şi vatăme vrăjmaşii şi nici să-şi ajute prietenii. Ei nu pot nici răsplăti, nici pedepsi (vezi Isaia 41,23).