5:4 Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.
Iată. Iacov zugrăveşte una din metodele prin care unii din bogaţi şi-au adunat averea. Necinstea sau amânarea plăţii salariilor era interzisă în Vechiul Testament (vezi comentariul de la Deuteronom 24,14.15). Cei bogaţi îşi închipuie că agonisesc ,,aur”, când în realitate îşi îngrămădesc ,,foc” pentru ziua judecăţii (vezi comentariul de la Iacov 5,3).
Plata. Sau ,,salariile”.
Lucrătorilor. Prin a căror muncă au strâns bogaţii avere.
Secerat. Aici acest cuvânt reprezintă orice tip de serviciu pentru care se plătesc salarii.
Le-aţi. Este condamnat orice efort de a trage foloase de pe urma muncii altuia, fie prin fraudă deschisă, fie prin plătirea unor salarii de mizerie.
Oprit-o prin înşelăciune. Din versiunea greacă reiese că salariile au fost şi continuă să fie reţinute.
Strigă. Strigă la figurat, la fel ca sângele lui Abel (vezi comentariul de la Genesa 4,10), ca păcatul Sodomei şi al Gomorei (vezi Genesa 18,20; 19,13) şi ca sufletele martirilor de sub altar (Apocalipsa 6,9.10). Nici o nedreptate nu scapă atenţiei Dumnezeului atotştiutor.
Strigătele secerătorilor. Strigătele celor care au fost apăsaţi şi drept urmare se găsesc în necaz se unesc cu strigătul nearticulat al înşelăciunii înseşi.
Domnul oştirilor. [,,Domnul Sabaot”, KJV]. Sau ,,Domnul oştirilor” (vezi comentariul de la Ieremia 7,3; Romani 9,29). Dumnezeul cel atotputernic nu va ignora strigătul care cere dreptate, iar lucrătorii oprimaţi primesc asigurarea că într-o zi binele va birui şi nedreptăţile pe care le-au suferit vor fi îndreptate (vezi Luca 16,19–25).