5:3 Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!
Ruginit. Sau ,,ros”. Iacov compară cele mai de preţ bogăţii materiale cu fierul ruginit, lipsit de preţ.
Rugina. Faptul că aurul şi argintul bogatului şi-au pierdut strălucirea este o dovadă că nu lea folosit mult timp. Compară cu experienţa omului care şi-a îngropat talantul în pământ (vezi comentariul de la Matei 25,25–30).
Dovadă. [,,Mărturie”, KJV]. În ziua judecăţii rugina care se depune pe bogăţiile nefolosite va fi un martor de netăgăduit împotriva bogaţilor. Banii lor au fost economisiţi cu egoism, în loc să fie folosiţi în slujba lui Dumnezeu şi pentru binele oamenilor. Distrugerea comorilor lor vesteşte propria lor soartă. Pentru că în vechime nu existau bănci unde să-şi depună fondurile, oamenii din timpurile Vechiului Testament îşi puneau adesea banii într-un loc ascuns şi sigur (vezi Isaia 45,3).
Ca focul. E posibil să legăm expresia aceasta cu propoziţia care urmează, în felul următor: ,,Întrucât aţi adunat ca o comoară foc în [sau ,,pentru”] zilele din urmă!” Astfel ,,focul” se referă la judecata finală a lui Dumnezeu asupra celor nelegiuiţi. ,,Rugina” reprezintă comorile fără valoare pe care nelegiuiţii le preferă în locul bogăţiilor cereşti. Ceea ce a fost numai ,,rugină” va fi distrus de ,,focul” zilelor de pe urmă.
Focul iadului îi aşteaptă pe toţi cei a căror dorinţă supremă este câştigarea bunurilor materiale. Astfel, expresia ,,zilele din urmă” (vezi mai jos) s-ar referi la ziua judecăţii finale. Compară cu Romani 2,5, unde se spune literal: ,,Îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei!”
Mănânce. Sau ,,consume”. ,,Rugina” implică ,,nimicirea”, nu numai a bunurilor materiale, ci şi a sufletului.
V-aţi strâns comori. Prin faptele lor egoiste cei avari îşi adună o măsură deplină de judecată, pe care Dumnezeu o va revărsa asupra lor în ziua de apoi. ,,Bogaţii” se gândesc să-şi asigure viitorul prin acumularea de avere, dar făcând aşa neglijează ceea ce i-ar îmbogăţi ,,faţă de Dumnezeu” (Luca 12,21). Fiecărui om, fie bogat, fie sărac, i se va da ceea ce merită şi ceea ce a adunat (vezi comentariul de la Matei 16,27; Luca 6,35; 1 Corinteni 3,8; Apocalipsa 22,11). Răsplata pe care şi-au agonisit-o bogaţii neevlavioşi va fi ,,focul” mâniei lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 20,15; 21,8).
În zilele din urmă. [,,Pentru zilele din urmă”, KJV]. Sau ,,în zilele din urmă”. Vezi comentariul de la 2 Timotei 3,1. Declaraţiile Domnului cu privire la acumularea de bogăţii (vezi comentariul de la Matei 6,24–34; Luca 12,13–34 etc.) relevă că starea descrisă în Iacov 5,1–6 predomina în timpurile Noului Testament (vezi Isaia 5,8; Amos 2,6–8; Mica 2,1–3 etc.). Lăcomia a dus şi va duce întotdeauna la oprimare. Ca şi violenţa şi nedreptatea de care vorbeşte Pavel în 2 Timotei 3,1–5 (vezi comentariul de acolo; compară cu Iacov 5,7), lăcomia şi oprimarea vor ajunge la apogeu în zilele dinainte de ,,venirea Domnului”. Cei nelegiuiţi trebuie să fie siguri că în ,,zilele din urmă” îşi vor primi răsplata cuvenită.