5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Mărturisiţi-vă. Dovezile textuale favorizează la începutul v. 16 locuţiunea ,,de aceea”. Prima condiţie pentru rugăciunea făcută cu credinţă este o conştiinţă curată. Păcatele ascunse trebuie să fie mărturisite numai lui Dumnezeu. Păcate care i-au afectat şi pe alţii trebuie să fie mărturisite şi celor în cauză. O conştiinţă vinovată ridică o barieră împotriva încrederii depline în Dumnezeu şi face rugăciunea ineficientă.
Păcatele. Gr. paraptomata, ,,greşeli”, ,,abateri”. Totuşi, dovezile textuale favorizează cuvântul hamartiai, ,,păcate” (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,4). Unii consideră că prin paraptomata se înţelege abateri mai puţin grave decât prin hamartiai, dar diferenţa dintre cele două cuvinte pare să constea mai degrabă în imaginea sugerată – o ,,cădere” sau o ,,lipsă” – decât în măsura păcatului. Totuşi, cu excepţia apariţiei lui probabile aici, în Noul Testament hamartiai este folosit în mare parte pentru abaterile pe care numai Dumnezeu le poate ierta (compară cu Marcu 2,7), în timp ce paraptoma este folosit atât cu acest sens cât şi cu privire abaterile pe care oamenii şi le pot ierta între ei (compară cu Matei 6,15). Aici bolnavii sunt cei care trebuie să-şi mărturisească păcatele, şi unii susţin că Iacov vrea să spună că ei trebuie să facă lucrul acesta în prezenţa prezbiterilor bisericii (v. 14), care au fost chemaţi să se roage pentru ei. Mărturisirea trebuie să fie o condiţie pentru înălţarea rugăciunii de vindecare. Scripturile arată clar că păcatele trebuie să fie mărturisite numai lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 1,9; etc.) şi că nu avem la Dumnezeu decât un singur ,,mijlocitor” pentru păcate – Isus Hristos (1 Timotei 2,5). El este pentru noi ,,un Mijlocitor” ,,la Tatăl” (1 Ioan 2,1).
Rugaţi-vă. Pe lângă faptul că e o sursă de încurajare, rugăciunea ne măreşte capacitatea de a primi binecuvântările pe care Dumnezeu ar vrea să le reverse asupra noastră.
Ca să. După ce bolnavul şi-a mărturisit toate păcatele şi după ce şi-a cercetat inima pentru a vedea dacă îi aparţine doar lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 1,6), pot fi înălţate rugăciuni pentru vindecare. De abia după ce s-au împlinit condiţiile acestea poate Dumnezeu să răspundă, dacă cele cerute sunt în conformitate cu planul Său.
Mare putere are. [,,E de folos”, KJV]. Gr. ischuo, ,,a fi tare”, ,,a avea puterea de a îndeplini [un scop]”. Rugăciunea ca un mijloc de conlucrare cu voia lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Luca 11,9) contribuie cel mai mult la puterea de a rezista în necazuri şi la formarea caracterului atunci când vine de la cei cu inima curată şi credincioasă.
Rugăciunea. Gr. deesis, ,,cerere”, ,,rugăminte”.
Fierbinte. Adică făcută cu râvnă.
Neprihănit. Rugăciunea nu depinde de talent, educaţie, rang, bogăţie sau slujbă, ci de caracterul omului care se roagă. El nu este fără greşeli, deoarece nici chiar Ilie (vezi comentariul de la v. 17) nu era desăvârşit. Ci este ,,neprihănit” întrucât nu trăieşte într-un păcat cunoscut (vezi comentariul de la Psalmi 66,18). E neprihănit prin ceea ce este în relaţie cu Dumnezeu, ca şi Ilie.