5:11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.
Numim fericiţi. [,,Socotim fericiţi”, KJV]. Gr. makarizo, ,,a numi fericit”, ,,a numi binecuvântat”. Forma adjectivală, makarios, introduce fiecare din Fericirile rostite de Isus (vezi comentariul de la Matei 5,3).
Au răbdat. [,,Rabdă”, KJV]. Dovezile textuale favorizează folosirea timpului trecut, deci ,,au răbdat”. Credincioşia şi răbdarea în mijlocul problemelor vieţii (vezi comentariul de la cap. 1,3) relevă loialitatea neîmpărţită faţă de Dumnezeu şi este o condiţie pentru viaţa veşnică (vezi comentariul de la Matei 10,22; 24,13). Când membrii bisericii sunt chemaţi să îndure greutăţi, ei pot pretinde aceleaşi binecuvântări.
Iov. Puţini oameni au fost chemaţi să-şi demonstreze credinţa în împrejurări mai dificile decât cele prin care a trecut el. Este evident că scriitorul epistolei consideră că Iov este o persoană care a trăit cu adevărat, nu un personaj alegoric.
Sfârşit. Gr. telos, ,,ţintă”, ,,scop”. Membrii bisericii sunt îndemnaţi să ia seama la scopul şi rezultatele încercărilor pe care Satana le-a adus asupra lui Iov. Domnul i-a îngăduit lui Satana să-l necăjească pentru ca splendoarea credinţei sale încercate să poată îndreptăţi declaraţia Sa cu privire la sinceritatea lui Iov. Dumnezeu nu l-a părăsit deloc şi, după ce acesta şi-a demonstrat fidelitatea, l-a răsplătit înmulţit (vezi comentariul de la Iov 42,12.16). Poate că aceia cărora li se adresa Iacov erau în primejdia de a considera că suferinţele lor erau un semn al dizgraţiei divine. Dacă au pierdut totul, ca şi Domnul Hristos, vor fi răsplătiţi în lumea viitoare (vezi comentariul de la Matei 19,29).
Plin de milă. [,,Foarte milos”, KJV]. Sau ,,mărinimos”.
Îndurare. Iacov îi încurajează pe toţi credincioşii să întâmpine suferinţele vieţii cu răbdare şi curaj, deoarece în cele din urmă Dumnezeu le va face dreptate.