4:9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
Simţiţi-vă ticăloşia. [,,Mâhniţi-vă”, KJV]. Păcătoşii ar trebui să simtă ticăloşia stării lor. Oamenii ar trebui să-şi analizeze mereu adevărata lor stare spirituală. Biserica din Laodicea a primit îndemnuri speciale cu privire la chestiunea aceasta (vezi comentariul de la Apocalipsa 3,17). Prietenia cu lumea (Iacov 4,4), certurile din interiorul bisericii (cap. 3,16; 4,1) şi pofta (cap. 4,1–5) ar fi trebuit să-i facă pe toţi membrii sinceri să îşi simtă ,,ticăloşia”.
Tânguiţi-vă. Vezi comentariul de la Matei 5,4. Acesta este un apel serios la pocăinţă şi este menit să-i atingă chiar şi pe aceia pe care Iacov îi mustrase aspru. Există nădejde, pentru că atunci ,,când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (vezi comentariul de la 2 Corinteni 7,10).
Râsul. Adică râsul care a însoţit ,,poftele” sau plăcerile lor (vezi v. 1). Veselia aceasta devine un narcotic care încurajează falsa satisfacţie şi siguranţă, în timp sufletul se află continuu în pragul distrugerii. Totuşi, Iacov nu dă de înţeles că viaţa creştinului trebuie să fie caracterizată de tristeţe.
Tânguire. Rezultatul inevitabil al nechibzuinţei şi al frivolităţii.
Bucuria. Propoziţia ,,Bucuria voastră [să se prefacă] în întristare” este paralelă cu propoziţia ,,râsul vostru să se prefacă în tânguire” (vezi Vol. III, pp. 23–28).
Întristare. Gr. katepheia, ,,tristeţe”, ,,deprimare”. Compară cu cei ,,smeriţi” din v. 6.