4:15 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.
Dimpotrivă. [,,De aceea”, KJV]. Gr. anti, ,,dimpotrivă”, ,,în schimb”.
Dacă va voi Domnul. Iacov nu vrea să spună că un creştin ar trebui să rostească întotdeauna aceste cuvinte, ci că spiritul de supunere reflectat de ele ar trebui să îi călăuzească fiecare plan.
Prima categorie de oameni despre care se vorbeşte (vezi comentariul de la v. 13) neglijează voia lui Dumnezeu în ce priveşte viitorul, preferând câştigului material. A doua categorie de creştini îşi dau seama de nesiguranţa vieţii şi se străduiesc să pună pe primul loc în viaţă slujirea faţă de Dumnezeu. Ei ştiu că Dumnezeu are un plan special pentru ei şi că numai prin acceptarea acestuia vor găsi adevărata fericire. O aplicare a acestui principiu ar putea să însemne că unele din cele mai bune planuri pentru viaţă ar trebui schimbate, pentru ca planul foarte bun al lui Dumnezeu să poată fi îndeplinit. Creştinul adevărat acceptă lucrul acesta cu bucurie, fiind sigur că Dumnezeu este la cârma vieţii sale. Pavel se îngrijora numai pentru ziua de azi, ştiind că viaţa lui era în mâinile lui Dumnezeu. El putea să spună cu adevărat că toate planurile sale erau supuse voinţei divine (vezi Faptele Apostolilor 18,21; 1 Corinteni 4,19; Filipeni 2,24).
Trăi. Compară cu Faptele Apostolilor 17,28.
Face. Supunându-se voinţei lui Dumnezeu (v. 7), oamenii ar face bine să-şi aducă aminte că adesea căile lui Dumnezeu sunt deosebite de acelea ale oamenilor (compară cu Isaia 55,8.9). În consecinţă, un creştin credincios întâmpină fiecare zi cu încredere în călăuzirea divină în toate întreprinderile sale, indiferent ce ar reprezenta pentru el ,,cutare sau cutare lucru”.