3:9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Binecuvântăm. Gr. eulogeo, ,,a vorbi de bine”, ,,a lăuda”, ,,a binecuvânta”. Domnul. [,,Dumnezeul”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,Domnul”. Vezi cap. 1,1. Blestemăm. Dovedim că suntem creştini atunci când îi binecuvântăm pe vrăjmaşii noştri
(vezi comentariul de la Matei 5,44.45). Nici chiar Domnul Hristos nu a rostit împotriva lui Satana ,,o judecată de ocară” (vezi Iuda 9). Blestemul izvorăşte din ură şi dă pe faţă spiritul Celui Rău, ,,pârâşul fraţilor noştri” (vezi Apocalipsa 12,10). Iacov arată aici că limba poate fi folosită de aceeaşi persoană pentru scopuri opuse (în engleză ,,double-tongued”), la fel cum mintea poate fi nehotărâtă (În KJV ,,double-minded”) (vezi comentariul de la cap. 1,8).
Asemănarea. Gr. homoiosis, ,,asemănare”. Versetul acesta se referă în primul rând la felul în care a fost creat omul, după ,,chipul” (,,asemănarea”) lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Genesa 1,26), pe care încă îl mai păstrează într-o oarecare măsură (vezi 1 Corinteni 11,7). Deşi chipul divin a fost aproape cu totul şters de păcat, Dumnezeu a luat măsuri ca acesta să poată fi refăcut.