3:8 dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
Dar. Iacov pune în contrast cele patru categorii de animale sălbatice (v. 7) care au fost îmblânzite de om, şi limba omului, pe care el însuşi nu o poate supune.
Nici un om. Nu înseamnă că limba nu poate fi niciodată stăpânită, ci că omul firesc nu poate face asta. Omul poate îmblânzi animalele, dar e lipsit de puterea de a-şi supune propria limbă. Numai prin harul divin poate realiza lucrul acesta. Iacov admite posibilitatea de a o îmblânzi (vezi v. 2) şi declară că urmaşii Domnului Hristos ar trebui să câştige biruinţa asupra vorbirii necugetate (vezi comentariul de la v. 10).
Rău. Limba este rea numai când e stăpânită de o minte stăpânită de forţele răului. Când un om nu-L lasă pe Duhul Sfânt să-i stăpânească gândurile, şi în felul acesta nici vorbirea, limba este un instrument al răului.
Care nu se poate înfrâna. [,,De nestăpânit”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,neastâmpărat”, ,,neliniştit” (vezi comentariul de la cap. 1,8).
Otravă de moarte. Adică acţionează asupra fericirii omului şi asupra păcii societăţii, la fel cum acţionează otrava asupra corpului omenesc. Pierderea încrederii, a păcii şi a prieteniei este rezultatul inevitabil al vorbirii pripite şi necugetate (compară cu Psalmi 140,3; Romani 3,13).