3:4 Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
Corăbiile. Destinatarii acestei epistole erau familiarizaţi cu corăbiile, deoarece Imperiul Roman înconjura Marea Mediterană.
Mari. Corăbiile din vechime păreau mari pentru oamenii de pe vremea aceea, deşi transoceanicele de astăzi le întrec cu mult în mărime. Pavel a călătorit la Malta cu o corabie mare, în care încăpeau 276 de persoane, inclusiv echipajul şi pasagerii (vezi Faptele Apostolilor 27,37). Însă, faţă de cârma sa, orice corabie este mare.
Iuţi. [,,Cumplite”, KJV]. Gr. skleros, ,,aspru”, ,,tare”, ,,dârz”. Calul (compară cu v. 3) este foarte încăpăţânat, iar o corabie este victima vânturilor puternice, dar atât calul cât şi corabia pot fi stăpânite cu ajutorul unui obiect destul de mic.
Cârmă. Deşi este foarte mică, ea este absolut necesară.
După gustul. [,,Aşa cum doreşte”, KJV]. Gr. boulomai, ,,a voi”, ,,a intenţiona”. Deşi conduce corabia, cârma este stăpânită de cârmaci. La fel, deşi într-un anumit sens limba poate da direcţie întregului trup, ea e cârmuită, la rândul ei, de voinţă (vezi cap. 1,15).
Cârmaciului. Sau ,,pilotului”.