3:1 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
Fraţii mei. Vezi cap. 2,1–5.14; vezi comentariul de la capitolul 1,2. Apostolul continuă tema începută în cap. 1. El îi îndeamnă pe fraţii săi de credinţă să se obişnuiască să asculte şi să studieze ,,Cuvântului sădit” (vezi comentariul de la cap. 1,19.21.25). Aceasta va avea ca rezultat ,,blândeţe” (cap. 1,21), imparţialitate faţă de bogaţi şi săraci (cap. 2,1–13) şi credinţă adevărată (cap. 2,15–26). În plus, o înţelegere corectă a ţintei asemănării cu Domnul Hristos va descoperi nevoia de a părăsi cât mai repede obiceiul vorbirii pripite (vezi comentariul de la cap. 1,19.26; 2,12). Capitolul 3 relevă răspunderea fiecărui creştin de a se abţine de la vorbirea necugetată, imprudentă (vezi comentariul de la v. 2–8). De asemenea arată în continuare că faptele şi credinţa sunt inseparabile, credinţa autentică manifestându-se printr-un caracter creştin (vezi comentariul de la v. 9–18).
Să nu fiţi. Sau ,,încetaţi să mai deveniţi”. Învăţători. Gr. didaskaloi, ,,învăţători”. În biserica creştină Duhul Sfânt califică anumite persoane să fie învăţători (vezi comentariul de la Efeseni 4,11).
Vom. Apostolul se include şi pe sine, atât ca învăţător cât şi ca om predispus la primejdiile şi greşelile înaltei sale slujbe. Făcând aşa, el dă pe faţă spiritul adevăratei umilinţe la care îi îndeamnă şi pe fraţii săi.
Judecată mai aspră. [,,Osândire mai mare”, KJV]. Adică o judecată mai aspră. În lucrarea lui Dumnezeu există grade de răspundere, iar cei care sunt puşi să îi înveţe pe alţii vor fi răspunzători atât pentru purtarea lor cât şi pentru influenţa exercitată asupra celorlalţi (vezi comentariul de la Matei 23,14). Învăţătorul trebuie să cunoască mai bine decât alţii voia lui Dumnezeu, iar purtarea lui să fie exemplară.