3:15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.
Înţelepciunea aceasta. Adică înţelepciunea celor care trădează adevărul printr-un spirit lipsit de blândeţe (vezi comentariul de la v. 13). Iacov recunoaşte două feluri de înţelepciune, aşa cum a recunoscut două feluri de credinţă (vezi comentariul de la cap. 2,17). Aşa cum se întâmplă şi cu credinţa, acest fel de înţelepciune este înţelepciune doar cu numele. De fapt ea constă în perspicacitate, logică şi argumente subtile, toate folosite în interes personal.
Nu vine de sus. Învăţătura şi iscusinţa folosite greşit nu sunt de la Dumnezeu, care este sursa adevăratei înţelepciuni (vezi DA 219; vezi comentariul de la cap. 1,5). Dumnezeu nu îi ajută cu înţelepciune pe cei certăreţi şi preocupaţi doar de interesul personal (vezi comentariul de la cap. 3,14).
Pământească. Această înţelepciune izvorăşte din principii şi motive pământeşti şi serveşte doar scopurilor pământeşti. Are în vedere numai viaţa prezentă.
Firească. [,,Senzuală”, KJV]. Gr. psuchikos, ,,nespirituală” (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,44). Înţelepciunea pământească are ca scop satisfacerea dorinţelor şi pornirilor omului firesc.
Drăcească. Sau ,,demonică”. Vezi cap. 2,19. Această înţelepciune nu doar că nu are caracteristicile înţelepciunii care vine ,,de sus”, dar conţine şi elemente caracteristice demonilor. Lucifer, acum şeful demonilor, n-a fost satisfăcut cu înţelepciunea pe care i-o acordase Dumnezeu (vezi Ezechiel 28,17). În cele din urmă acest duh invidios l-a condus la ,,pizmă amară şi un duh de ceartă” (compară cu Iacov 3,14). Unii văd în cele trei adjective, ,,pământească”, ,,firească” şi ,,drăcească”, pe cei trei duşmani spirituali ai omului – lumea, firea şi diavolul.