3:10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
Din. Prima propoziţie a v. 10 completează ideea din v. 9. Şi binecuvântarea şi blestemul. Alăturarea blestemului cu binecuvântarea poate să sugereze că binecuvântarea nu a fost rostită cu sinceritate (compară cu Proverbe 18,21).
Nu trebuie să fie aşa. Mustrarea este făcută cu mult tact. Adesea o declaraţie discretă accentuează ideea sugerată şi încurajează cooperarea. În ciuda dificultăţii de a îmblânzi limba, Domnul va lucra pentru noi dacă Îi predăm voinţa. De fapt, mai întâi trebuie să fie predate gândurile şi abia atunci limba este îmblânzită (vezi comentariul de la 2 Corinteni 10,5), dar pentru a-şi stăpâni gândurile, om trebuie mai întâi să-şi predea inima lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Iacov 1,14).
Fraţii mei. Iacov apelează din nou la părtăşia creştină şi la frăţia celor care au acelaşi Tată, pe Dumnezeu (vezi v. 9). Deşi unii din destinatarii acestei epistole sunt vinovaţi de blestemul rostit asupra semenilor, în timp ce Îl binecuvântează pe Dumnezeu, Iacov încă îi priveşte cu dragoste.