2:5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
Ascultaţi. Iacov îi cheamă la judecată pe aceşti ,,judecători” (v. 4).
Fraţi. Vezi comentariul la cap. 1,2; 2,1.
Ales. Gr. eklegomai (vezi comentariul de la Romani 8,33). Forma de aici a acestui cuvânt grecesc accentuează faptul că Dumnezeu îi alege oameni pentru Sine. Adică îi alege pe oamenii care obişnuiesc să privească la Isus şi să se încreadă în El (vezi comentariul de la Ioan 6,40). Iar Pavel foloseşte cuvântul eklegomai pentru actul lui Dumnezeu de a alege ,,lucrurile josnice ale lumii” pentru a întemeia biserica creştină (vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,26–28).
Cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia. [,,Săracii lumii acesteia”, KJV]. Adică săraci din perspectiva lumii acesteia. Deoarece ,,lumea” (vezi comentariul de la cap. 1,27) judecă valoarea unui om pe baza bunurilor materiale, adesea săracii sunt dispreţuiţi de către cei mai avuţi. Totuşi Domnul Hristos a rostit o binecuvântare asupra lor, declarând că în Împărăţia Sa vor ajunge mai ales cei săraci (vezi Luca 6,20–25). Dumnezeu îi alege pe cei săraci nu pentru că sunt săraci, ci pentru că sunt dispuşi să-i fie credincioşi cu toată inima Domnului Isus şi să se încreadă cu totul în El (vezi comentariul de la Matei 6,33). Adesea bogatul face din avuţiile lui un surogat pentru încrederea în Dumnezeu. Prin urmare, aceasta s-ar putea să nu pară atât de necesară pentru bogat ca pentru sărac.
Bogaţi în credinţă. Adică bogaţi în exercitarea credinţei. Acelaşi om poate fi sărac în ochii lumii, dar bogat înaintea lui Dumnezeu.
Moştenitori ai Împărăţiei. Aici Iacov vorbeşte despre împărăţia viitoare a slavei, al cărei plan a fost făcut înainte de intrarea păcatului în lumea noastră (vezi Daniel 7,27; vezi comentariul de la Matei 25,34). Creştinii nu sunt numai moştenitori, ci şi ,,împreună moştenitori” cu Isus şi au parte de toate privilegiile pe care le presupune o astfel de onoare (vezi comentariul de la Romani 8,17). Această ,,împărăţie” poate fi comparată cu ,,cununa vieţii” (Iacov 1,12), care de asemenea este dată ,,celor ce-L iubesc”.