2:23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
S-a împlinit. Adică s-a îndeplinit pe deplin (compară cu Genesa 15,6; vezi comentariul de la Matei 5,17). Înainte de naşterea lui Isaac Dumnezeu îi promise lui Avraam că va avea mulţi urmaşi (vezi comentariul de la Genesa 15,1–5). Profeţia aceasta depindea de naşterea unui fiu şi de perpetuarea familiei sale. Chiar dacă era în vârstă şi nu avea copii, Avraam a crezut că făgăduinţa lui Dumnezeu se va împlini (vezi comentariul de la Genesa 15,6). Dar, după mulţi ani, Dumnezeu a cerut ceva care aparent zădărnicea făgăduinţa originală, de a face din Avraam o naţiune mare. Totuşi Avraam s-a încrezut în înţelepciunea lui Dumnezeu şi a ascultat.
Crezut. Vezi comentariul de la Genesa 15,6.
Socotit. Gr. logizomai, ,,a socoti”, ,,a calcula” (vezi comentariul de la Romani 4,3). Avraam a fost declarat neprihănit deoarece se încrezuse în cuvântul lui Dumnezeu şi primise cu bucurie făgăduinţa unui Răscumpărător (vezi comentariul de la Galateni 3,6). Cea mai puternică dovadă a încrederii sale în Dumnezeu a fost descoperită în supunerea la porunca divină de a-l ucide pe Isaac
– un act care aparent anula însăşi făgăduinţa lui Dumnezeu. Această grea şi supremă încercare a îndreptăţit declaraţia lui Dumnezeu despre credincioşia patriarhului.
Prietenul lui Dumnezeu. Vezi 2 Cronici 20,7. Titlul acesta era des folosit cu privire la Avraam de către iudei, iar astăzi este obişnuit printre arabi. Autenticitatea încrederii lui Avraam în Dumnezeu este un exemplu pe care toţi ar trebui să dorească să îl urmeze.