2:22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
Vezi. [,,Vezi?”]. În versiunea greacă acest cuvânt poate fi citit ca o simplă afirmaţie şi probabil că aşa ar şi trebui să fie aici. Ilustraţia experienţei lui Avraam poate fi înţeleasă de toţi.
Credinţa. Şi anume credinţa care l-a determinat pe Avraam să-l aducă jertfă pe Isaac.
Lucra împreună. Gr. sunergeo, ,,a lucra împreună cu”, ,,a conlucra cu”. Versetul acesta este culminarea logică a argumentaţiei cu privire la legătura dintre credinţă şi fapte. Iacov nu este interesat în primul rând ca să fie recunoscută importanţa faptelor, ci este preocupat de legătura dintre adevărata credinţă şi faptele creştineşti. Fără o credinţă statornică nimeni nu poate înfrunta de bunăvoie problemele şi pericolele. Adevărata credinţă îi ajută pe oameni să facă fapte mari.
Cu faptele lui. [,,Prin fapte”, KJV]. Vezi comentariul de la versetul 21. ,,Faptele lui” Avraam au constat în ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, nu în îndeplinirea unui şir de fapte prescrise de vreo autoritate omenească.
Desăvârşită. Gr. teleioo, ,,a aduce [ceva] la ţintă”, ,,a încheia” (vezi comentariul de la Matei 5,48; Luca 13,32). În viaţa unui creştin adevărat credinţa şi faptele nu pot fi separate. Când Avraam a fost încercat, faptele lui au dovedit autenticitatea credinţei sale.